Claudiu Degeratu

Al doilea text din seria dedicată vizitei lui Xi Jinping la Casa Albă. Primul s-a ocupat de limbajul convenit între cele două capitale. Acesta se ocupă de singura dată fermă din tot dosarul.

Înțelegerea care ține astăzi în loc războiul comercial dintre cele două țări e numită, în documentele chineze, înțelegerea comună de la Kuala Lumpur. Nu de la Busan, cum apare de obicei în presa occidentală. Deosebirea nu e formală: la Busan, pe 30 octombrie 2025, s-au întâlnit cei doi președinți, dar textul administrativ a fost negociat de echipele comerciale în Malaysia, iar în el e înscris termenul. Ce s-a convenit acolo e o suspendare reciprocă, construită pe perechi de măsuri, valabilă până pe 10 noiembrie 2026: tariful american majorat de douăzeci și patru la sută și contramăsurile chineze corespunzătoare, regula americană care extinde restricțiile la orice firmă deținută în proporție de cel puțin jumătate de o entitate sancționată și controalele chineze la export care îi răspund, plus măsurile americane din ancheta privind sectorul maritim, logistic și naval al Chinei, împreună cu răspunsul chinez la ele. Trei perechi de măsuri, un singur termen.

Construcția nu e întâmplătoare. Fiecare suspendare americană e legată de una chineză, astfel încât nimeni nu poate lăsa termenul să treacă fără să piardă și el ceva. Ministerul chinez al comerțului a și spus-o direct, în luna mai: prelungirea înțelegerii de la Kuala Lumpur corespunde interesului comun al celor două țări.

Construcția a primit însă, în februarie, o lovitură din interiorul sistemului american. Pe 20 februarie 2026, Curtea Supremă a decis, cu șase voturi la trei, în cauza Learning Resources împotriva lui Trump, că legea privind competențele economice de urgență nu îi dă președintelui dreptul de a institui taxe vamale. Opinia majoritară, redactată de președintele Curții, John Roberts, pleacă de la Constituție: impunerea de taxe ține de puterea de impozitare, iar aceasta aparține Congresului. Decizia a desființat exact cele două categorii de taxe americane pe care se sprijinea înțelegerea de la Kuala Lumpur, tarifele reciproce din aprilie 2025 și cele legate de traficul de fentanil. Pe 24 februarie, colectarea tuturor taxelor întemeiate pe acea lege a încetat, iar problema rambursărilor, pentru peste o sută șaizeci de miliarde de dolari deja încasați, a fost trimisă înapoi la instanța de comerț internațional.

Administrația a reacționat în aceeași zi, anunțând că va reconstrui tarifele pe alt temei legal, secțiunea 122 din legea comerțului din 1974, o competență temporară și plafonată. Taxele întemeiate pe secțiunea 232, cele pe oțel și aluminiu, nu au fost atinse și au rămas în vigoare. Rezultatul e o asimetrie pe care niciun comunicat nu o formulează: jumătatea chineză a armistițiului, controalele la export și contramăsurile, e intactă și poate fi reactivată oricând, în timp ce jumătatea americană a fost desființată de o instanță și reconstruită pe alt temei. Beijingul a insistat de atunci, prin ministerul comerțului, că taxele americane viitoare nu trebuie să depășească nivelul convenit la Kuala Lumpur, ceea ce arată limpede unde vede partea chineză riscul.

Peste această construcție se așază restul. Americanii au redus taxa vamală impusă pe motivul fentanilului, de la douăzeci la zece la sută. Chinezii au suspendat, pe 7 noiembrie 2025, șase anunțuri ale ministerului comerțului din 9 octombrie, care vizau pământuri rare, materiale superdure, baterii cu litiu și grafit, printre care și cele care extindeau controlul asupra oricărui produs fabricat în afara Chinei ce conține material chinezesc controlat. Separat, restricțiile pe galiu, germaniu, antimoniu și materiale superdure au fost suspendate până pe 27 noiembrie 2026, deci cu trei săptămâni mai târziu decât restul.

Partea despre pământuri rare merită citită cu atenție, fiindcă acolo se află diferența dintre ce s-a anunțat și ce s-a întâmplat. Fișa americană de rezultate susținea că, prin emiterea unor licențe generale, se ajunge la eliminarea de facto a controalelor impuse de China în aprilie 2025 și în octombrie 2022. Casele de avocatură care au analizat acordul au consemnat însă că statutul controalelor din aprilie 2025, cele care acoperă șapte pământuri rare grele, printre care disprosiu, terbiu, ytriu și scandiu, rămâne ambiguu. Cert e că sistemul de licențiere a rămas în picioare. Beijingul a suspendat un val, nu și mecanismul care îl produce, și își păstrează dreptul de a înăspri, amâna sau reorienta controalele fără să modifice vreun act normativ.

De aici, cele trei scenarii pentru 10 noiembrie: prelungirea suspendării, reinstituirea selectivă, țintită pe anumite elemente sau pe anumiți utilizatori finali, și reimpunerea integrală a măsurilor din octombrie 2025. Fiecare dintre ele ar zgudui altfel piețele, la o dată știută dinainte.

Summitul din mai a adăugat două instituții și o promisiune. Instituțiile sunt consiliul pentru comerț și cel pentru investiții. Promisiunea e o înțelegere-cadru de reducere reciprocă a tarifelor, pentru produse de valoare echivalentă, de cel puțin treizeci de miliarde de dolari de fiecare parte. Patru luni mai târziu, promisiunea e tot promisiune. Pe 20 mai, ministerul chinez al comerțului anunța acordul de principiu. Pe 23 iulie, o directoare din același minister explica că ambele părți încă strâng opinii de la firme, asociații și camere de comerț asupra listelor de produse. Pe 10 septembrie, purtătoarea de cuvânt Huang Ling vorbea despre consultări în desfășurare. Pe 17 septembrie, cu o săptămână înainte de vizită, purtătorul de cuvânt He Yadong a spus că echipele mențin o comunicare strânsă și că noutățile vor fi anunțate la momentul potrivit. Nicio listă de produse nu a fost făcută publică.

Aici merită ascultați economiștii, pentru că ei pun la îndoială chiar logica pe care se sprijină întregul pachet. Chad Bown, de la Institutul Peterson, a scris în martie un text cu un titlu care spune tot: China nu mai cumpără exporturi americane. Argumentul lui e că angajamentele de achiziție, de tipul celor semnate în 2020 și repetate în 2026, nu au funcționat niciodată, iar concluzia corectă pentru următoarea înțelegere este că trebuie construit altceva. Tot de la Peterson, Mary Lovely și Chad Bown au arătat, într-o analiză din august, că tarifele americane au schimbat mai degrabă traseul pe care conținutul chinezesc ajunge în Statele Unite decât dependența propriu-zisă: măsurată pe valoare adăugată, nu pe fluxuri bilaterale, dependența americană a scăzut mult mai puțin decât sugerează statistica vamală. Un laptop importat din Vietnam rămâne, în bună parte, un produs chinezesc. Gary Hufbauer, din aceeași instituție, estima la începutul anului o urcare a inflației americane spre trei și jumătate la sută în prima parte a lui 2026, pe măsură ce tarifele ajung în prețurile de raft.

De partea chineză, analiza cea mai limpede îi aparține lui Zhou Xiaoming, fost diplomat comercial, care scria la sfârșitul lui mai că revenirea la normal produsă de vizita lui Trump la Beijing este, cel mai probabil, doar un răgaz tactic, nu un punct de cotitură istoric. Teza lui este că relația economică intră într-o fază lungă de fricțiuni ținute sub control: confruntarea tarifară vizibilă se oprește temporar, competiția de fond nu se oprește niciodată, conflictul total nu va apărea, dar fricțiunile punctuale vor fi dese. Zhou atrăgea atenția și asupra calendarului din a doua jumătate a anului, în care expirarea armistițiului din noiembrie e doar unul dintre mai multe momente de presiune, alături de concluziile anchetelor comerciale americane. Institutul de studii internaționale al Universității Fudan descrie aceeași perioadă printr-un termen propriu, comerț administrat, și semnalează efortul american de a construi o zonă comercială preferențială cu aliații, din care China să fie exclusă, plus un acord separat pe minerale critice, menit să taie accesul produselor prelucrate în China la lanțurile americane de energie curată.

Piețele au citit armistițiul mai degrabă în favoarea Chinei. Economiștii de la Goldman Sachs au urcat, după Busan, prognoza de creștere a exporturilor chineze la cinci sau șase la sută pe an, de la doi sau trei, și au notat că folosirea pământurilor rare pare să fi descurajat impunerea unor tarife americane de o sută la sută sau mai mari. Concluzia lor merge mai departe: controlul chinez asupra mineralelor critice va limita, probabil, și capacitatea altor state de a ridica bariere comerciale împotriva Chinei. Coface a revizuit în sus, modest, creșterea chineză pentru 2026, observând totodată că volumele agricole promise rămân sub media istorică. Centrul de analiză a Chinei al Asia Society numește condiția care ține întregul echilibru în picioare printr-o formulă care merită reținută: distrugerea reciproc asigurată a lanțurilor de aprovizionare. Dacă una dintre părți își reduce vulnerabilitatea înaintea celeilalte, echilibrul dispare.

La toate acestea s-a adăugat, în august, o complicație pe care niciuna dintre părți nu o avea în calendar. Statele Unite au promulgat legea care întărește sancțiunile împotriva Rusiei și Iranului și care permite tarife secundare de până la o sută la sută asupra țărilor terțe care cumpără petrol sau gaze rusești. China e cel mai mare cumpărător de combustibili fosili din Rusia. Ministerul chinez al comerțului a reacționat spunând că își rezervă dreptul de a lua toate măsurile necesare. Un instrument construit pentru alt dosar ajunge astfel să apese direct pe acesta.

Asta e adevărata miză de joi. Nu dacă cei doi președinți vor arăta bine în Rose Garden, ci dacă din întâlnire iese ceva scris care să acopere 10 noiembrie. Trei lucruri de urmărit, toate verificabile în documente:

1. Dacă înțelegerea de la Kuala Lumpur este prelungită și, mai ales, cu cât. O prelungire de un an înseamnă continuarea armistițiului. Una de câteva luni înseamnă că negocierea a eșuat și că se câștigă timp.
2. Dacă înțelegerea de treizeci de miliarde capătă în sfârșit o listă de produse. Fără listă, rămâne un cadru, adică exact ce era și în mai.
3. Dacă statutul controalelor chineze din aprilie 2025 este clarificat în vreun document. Ambiguitatea lor e cel mai ieftin instrument de presiune pe care îl deține Beijingul și, tocmai de aceea, cel la care va renunța ultimul.
4. Pe ce temei legal stau, după decizia Curții Supreme, taxele americane care urmează să fie prelungite. Un armistițiu care acoperă taxe desființate între timp de o instanță nu mai are același obiect.

Armistițiile comerciale nu se judecă după ceremonia care le însoțește, ci după ce se întâmplă în ziua în care expiră. De data asta, ziua aceea e știută dinainte și vine la șapte săptămâni după dineul de la Casa Albă.

Context pe blog: formula care descrie astăzi relația dintre cele două puteri și cine a impus-o, în Summitul Trump-Xi: cine impune termenii, primul text al seriei.

Surse

Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze, Departamentul pentru America și Oceania, interpretarea oficială a rezultatelor preliminare ale consultărilor economice și comerciale China-SUA, 21 mai 2026.

Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze, anunțul nr. 70 din 2025 și anunțurile conexe din 7 și 9 noiembrie 2025 privind suspendarea măsurilor de control la export din 9 octombrie 2025.

Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze, conferințele de presă din 20 mai, 23 iulie, 10 septembrie și 17 septembrie 2026, relatate de agenția Xinhua, China.org.cn și Global Times.

Zhou Xiaoming, A doua jumătate a lui 2026, perioadă-cheie a competiției economice China-SUA, Guancha, 28 mai 2026.

Institutul de Studii Internaționale al Universității Fudan, seria Observarea Statelor Unite, analiza privind comerțul administrat și agenda americană de politică comercială față de China pentru 2026.

Chad P. Bown, China no longer buys US exports: Drawing the right lessons for the next Trump-Xi deal, Peterson Institute for International Economics, 3 martie 2026.

Mary E. Lovely și Chad P. Bown, Made with China: Global supply chains and the limits of US decoupling, Peterson Institute for International Economics, policy brief, august 2026.

Chad P. Bown, Trump’s Trade War Timeline 2.0, Peterson Institute for International Economics, actualizat permanent.

Gary Clyde Hufbauer, în What PIIE researchers will be watching in 2026, Peterson Institute for International Economics, ianuarie 2026.

Andrew Tilton și Hui Shan, Goldman Sachs Research, analiza privind perspectivele economiei chineze după summitul de la Busan, noiembrie 2025.

Coface, US-China trade agreement: a tactical truce, not a strategic shift.

Center for China Analysis, Asia Society, Can the United States and China Find a New Equilibrium on Trade and Technology?, 12 martie 2026.

MERICS, China in 2026, ediție specială, noiembrie 2025.

Morrison Foerster, United States and China Reach Trade Agreement: Takeaways for Export and Supply Chain Controls, 13 noiembrie 2025.

Pillsbury Winthrop Shaw Pittman, China Suspends Export Controls on Certain Critical Minerals and Related Items, 13 noiembrie 2025.

Bloomberg, China Formalizes Rare Earth Curbs Suspension After Trade Truce, 7 noiembrie 2025.

Casa Albă, Fact Sheet: President Donald J. Trump Secures Historic Deals with China, Delivering for American Workers, Farmers, and Industry, 17 mai 2026.

Curtea Supremă a Statelor Unite, Learning Resources, Inc. v. Trump și Trump v. V.O.S. Selections, Inc., decizie din 20 februarie 2026, dosarele 24-1287 și 25-250.

Holland & Knight, Ropes & Gray, WilmerHale și White & Case, analize pentru clienți privind decizia Curții Supreme și încetarea colectării taxelor, februarie 2026.

Tax Foundation, analiza efectelor fiscale ale deciziei Curții Supreme privind taxele vamale, februarie 2026.

Peterson Institute for International Economics, What the Supreme Court’s tariff ruling changes, and what it doesn’t, 2026.