Garantiile de securitate- O tema de reflectie

Din stiri pare sa se contureze o tentativa de acord in conflictul din Ucraina.

Elementul interersant ar fi un mecanism de garantii care sa asigure independenta Ucrainei. E greu de spus ce presupune aceasta constructie prin care Ucrainei i se va garanta ca nu va mai fi atacata de Rusia. Iar Rusiei probabil i se va garanta ca Ucraina va indeplinii un set de conditii prin care sa fie inofensiva fata de Moscova.

La la o parte credinta naiva ca dupa doua razboaie Ucriana va accepta cu adevarat un statut ca al Finlandei si sa fie condusa de o clasa politica pregatita sa tolereze influenta Moscovei. Finlandizarea a fost si ramane un element de politica ruseasca in ciuda incercarilor de a explica finlandizarea ca o glorioasa rezistenta in fata Rusiei.

Revenind la subiect, NATO si UE nu sunt implicate in acest mecanism, nici Franta, Germania sau alte tari care traditional se ofeereau in procese de mediere.

Vedetele pacii in Europa vor fi altele, cel putin pana in acest moment si pe baza scurgerilor in presa, iar ele par sa fie Turcia si Israel.

Sigur ca pana nu se semaneaza un document de acord e greu sa dam crezare Federatiei Ruse ca va accepta acesasta forumula. Americanii si europenii deja de vreo 2 zile au inceput sa acuze Moscova ca nu negociaza ci doar se face ca negociaza pentru a castiga timp si stringe resurse pentru relansarea unei ofensive care pana acum a fost anemica si dezamagitoare.

Scenariu cu adevarat interesant ar fi ajungerea la un acord de pace si care sa ofere in „premiera pe tara” un mecanism de garantii din partea unor state de rangul unor puteri regionale. Garanteaza Turcia, Israel, altcineva. Nu mai pot garanta marile puteri nucleare care nu au fost in stare sa respecte acordul de la Budapesta (Memorandum on security assurances in connection with Ukraine’s accession to the Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons).

Aceasta ar putea fi o lovitura de imagine care distruge ideea oricarei constructii liberale europeana si euroatlantica

Turcia, Israel potentiali garanti de pace in cel mai mare conflict postbelic din Europa. Cum suna asta pentru von der Leyen, Borell, Bruxelles & Co ?

Ar putea fi un semn al schimbarii majore in securitatea europeana? Probabil ca da.

Ar putea sa se extinda acest model ? Cu siguranta Turcia are apetenta pentru asa ceva, de fapt Erdogan viseaza sa fie lider protector.

Ar putea accepta SUA sa existe mecanisme ale garantiilor de pace girate de o tara NATO, Turcia care ar oferi Rusiei o zona gri pe tava, adica Ucraina si toata influenta ruseasca in politica interna ucrainieana ?

Inaltimile Golan si pozitia Europei

Ieri au fost dezbataeri in Parlamentul european pe problema Inaltimilor Golan.

Federica Mogherini a reiterat „UE nu recunoaște suveranitatea Israelului asupra teritoriilor ocupate și această poziție, reiterată de multe ori, se aplică pentru Înălțimile Golan” anexate în 1967 de statul evreu„. via Hotnews

Mai multe aici.

A fost ultima dezbatere inaiante de alegerile europene si in care UE pare sa formeze un front comun pe o tema care agraveaza relatia cu Washington. Nu sunt perspective ca pozitiile sa se apropie in viitorul apropiat si asta poate lasa loc de folosirea unor  „strategii laterale” in regiune. Evident aceste strategii vor fi folosite de ambele parti. Vor f vizate tari ca Egiptul, Siria, Iordania poate si Iran.

Cu o zi inainte, luni, a fost lansata si o scrisoare deschisa semnata de fosti lideri europeni, printre care si Dacian Ciolos, prin care este condamnata politica administratiei Trump in Orientul Mijlociu, recunoasterea apartenetntei Inlatimilor Golan la Statul Israel si se cere o abordare schlibrata care sa cont de solutia celor doua state.

Ar fi primul om politic roman care se situeaza la polul opus fata de pozitia premierului Viorica Dancila, in rest toti politicienii romani evita acest subiect sensibil.

Înălțimile Golan, un nou subiect american

Ieri, Președintele Donald Trump a decis să mai adauge un subiect sensibil pe agenda relațiilor cu Europa. SUA se pregătesc de recunoașterea Înălțimilor Golan ca parte a Statului Israel.

Donald Trump “After 52 years it is time for the United States to fully recognize Israel’s Sovereignty over the Golan Heights, which is of critical strategic and security importance to the State of Israel and Regional Stability!”

Premieru israelian Bniamin Netaniahu a mulțumit prompt pentru această veste cu implicații majore. În mesajul de pe Twitter, oficialul israelian subliniază urgența de natură militară a prezenței iraniene în Siria și riscul de a ataca Israelul de pe acest masiv muntos.

Beniamin Netaniahu – „ At a time when Iran seeks to use Syria as a platform to destroy Israel, President Trump boldly recognizes Israeli sovereignty over the Golan Heights. Thank you President Trump!”

Se pare că planificata primire a premierului Netaniahu în SUA, 25-26 martie a.c. se v-a desfășura sub auspicii foarte bune. Sigur cu condiția ca Președintele Donald Trump să nu revină cu precizări asupra mesajului inițial.

La început au curs reacțiile tot pe Twitter, iar după câteva ore a apărut și un punct de vedere mai consistent din partea Atlantic Council Trump’s Support for Israeli Sovereignty Over the Golan Heights May Hurt Israel. Material semnat de Ashish Kumar Sen

Este o reacție consistentă împotriva stilului președintelui Donald Trump care, în afara de sprijinul deschis pentru Israel, a încercat constant să anuleze ”moștenirea” politicii administrației Obama în Orientul Mijlociu. Iar Atlantic Council a fost mereu un for pro-democrat cu personalități de marcă din partidul de opoziție.

În afară de valurile create chiar în SUA, această decizie a Președintelui Trump de a promite recunoașterea apartenenței Înălțimilor Golan la Statul Israel va influența major agenda bilaterală cu UE. După mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, această decizie vine ca o întărire a poziției americane de a reduce rolul unor instituții internaționale care au gestionat crizele din Orientul Mijlociu. Nici rezoluțiile ONU, nici mesajele UE și nici semnalele din lumea arabă nu par să tempereze direcțiile sensibile de politică externă de la Washington.