Ieri, Președintele Donald Trump a decis să mai adauge un subiect sensibil pe agenda relațiilor cu Europa. SUA se pregătesc de recunoașterea Înălțimilor Golan ca parte a Statului Israel.
Donald Trump “After 52 years it is time for the United States to fully recognize Israel’s Sovereignty over the Golan Heights, which is of critical strategic and security importance to the State of Israel and Regional Stability!”
Premieru israelian Bniamin Netaniahu a mulțumit prompt pentru această veste cu implicații majore. În mesajul de pe Twitter, oficialul israelian subliniază urgența de natură militară a prezenței iraniene în Siria și riscul de a ataca Israelul de pe acest masiv muntos.
Beniamin Netaniahu – „ At a time when Iran seeks to use Syria as a platform to destroy Israel, President Trump boldly recognizes Israeli sovereignty over the Golan Heights. Thank you President Trump!”
Se pare că planificata primire a premierului Netaniahu în SUA, 25-26 martie a.c. se v-a desfășura sub auspicii foarte bune. Sigur cu condiția ca Președintele Donald Trump să nu revină cu precizări asupra mesajului inițial.
La început au curs reacțiile tot pe Twitter, iar după câteva ore a apărut și un punct de vedere mai consistent din partea Atlantic Council Trump’s Support for Israeli Sovereignty Over the Golan Heights May Hurt Israel. Material semnat de Ashish Kumar Sen
Este o reacție consistentă împotriva stilului președintelui Donald Trump care, în afara de sprijinul deschis pentru Israel, a încercat constant să anuleze ”moștenirea” politicii administrației Obama în Orientul Mijlociu. Iar Atlantic Council a fost mereu un for pro-democrat cu personalități de marcă din partidul de opoziție.
În afară de valurile create chiar în SUA, această decizie a Președintelui Trump de a promite recunoașterea apartenenței Înălțimilor Golan la Statul Israel va influența major agenda bilaterală cu UE. După mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, această decizie vine ca o întărire a poziției americane de a reduce rolul unor instituții internaționale care au gestionat crizele din Orientul Mijlociu. Nici rezoluțiile ONU, nici mesajele UE și nici semnalele din lumea arabă nu par să tempereze direcțiile sensibile de politică externă de la Washington.