Am comentat pentru articolul lui Cristian Iohan Stafanescu de la DW pe marginea celor mai recente teme de politica externa. Ramane sa vedem daca vorbim de consolidarea unui calendar mai activ al Romaniei sau este doar o conjunctura, un moment izolat, folosit de diplomatia romaneasca.
România ia poziție oficial, prin președintele Iohannis și ministrul de Externe Aurescu, împotriva represiunii la care este supusă opoziția de la Minsk și cere sancționarea Moscovei în cazul Navalnîi.
La o zi, adica ieri, dupa ce Presedintele Iohannis a trimis o scrisoare la Comisia Europeana si Consiliul European privind vizand Moldova, Nicolae Popescu, noul ministru de externe din Guvernul Maia Sandu, a prezentat la Paris, in fata diplomatilor din G7, situatia din tara.
Poate ar trebui sa insist asupra faptului. In scrisoare K. Iohannis solicita ajutor pentru „gasirea de solutii” in cazul crizei din Moldova. In timp ce Nicolae Popescu ia pulsul celor mai importante tari.
Scrisoarea este un fel de strigat al neputintei din partea presedintelui Romaniei. Vreo trei zile pozitia Romaniei a tot fost solicitata, s-au schimbat niste nuante, s-a incercat dregerea busuiocului in ultimul moment insa tot acolo suntem. Romania nici nu stie si nici nu mai poate sa genereze o politica coerenta fata de Republica Moldova.
Intre timp noul guvern al Republicii Moldova incepe sa fie activ, primeste sprijin de la cele mai importante tari europene si echipa de ministri reactioneaza profesionist la primele etape de activitate pe plan extern. Trebuie sa fim realisti, va fi un inceput greu pentru guvernul Maia Sandu dar se vede ca sunt pregatiti sa reactioneze rapid pe plan extern.
Din pacate Romania se situeaza la polul opus, de tara cu o politica externa firava, incapabila sa tureze motoarele pe timp de criza si mai ales nu are planuri si solutii pentru situatii care au o dinamica rapida.
Esecul Presedintelui Iohannis si al diplomatiei romanesti este o combinatie intre mari compomisuri facute de diplomatia noastra si lipsa de expertiza a presedintelui Iohannis in domeniul politicii externe.
Politica externa a Bucurestiului nu este tot una cu evenimentele culturale ale primariei de la Sibiu iar limitele Presedintelui Iohannis incep sa se vada pe criza din Moldova.
Acum se vede cat de gaunoase si paguboase au fost evenimentele de tip Initiativa celor 3 Mari organizate de Romania si prin care Presedintia si MAE se destrabalau in protocoale festiviste fara niciun rezultat palpabil, cu ignorarea totala a situatiei unor tari ca Moldova, Ucraina, Georgia.
Politica bialterala a Romaniei a fost lasata de izbeliste in Est, cu largul concurs la Presedintelui care se simte bine doar in evenimente cu sute si mii de invitati. Pozele de la intlaniri bilaterale sunt pase, prea rudimentare pentru politica externa si pentru imaginea presedintelui Iohannis, nu mai cadreaza cu profilul sau de lider regional si european.
Iohannis a ignorat multa vreme subiectul Moldova iar diplomatia romaneasca controlata de PSD a aplicat un embargou Cotroceniului.
Avertizez ca acelasi lucru se va intampla si pe cazul Ucrainei, unde presedintele ignora relatia cu Ucraina de doi ani iar diplomatia noastra pastorita de Teodor Melescanu are grija sa nu dezvolte nimic care sa solicite atentia presedintelui Iohannis. Prevad ca pe plan bilateral, aceasta sincopa in politica Romaniei va conduce la o criza in relatie cu Kievul.
Pentru ca esecul sa fie si mai crunt, chiar si Polonia, cu care avem un Parteneriat strategic, a avut o pozitie fata de Moldova separata de Romania.
Semnele unui esec major de politica externa a Romaniei in Est sa vad cu ochiul liber iar acest lucru va cantari mult in scaderea de credibilitate a Romaniei.
