„ca, ori pe cine-oiu vrea eu, să-l vâr într-însa;și apoi să nu poată ieși de aici fără învoirea mea”
Povestea lui Ivan Turbinca are o semnificatie actuala. Chiar si in afacerile diplomatice, Ivan vrea sa faca ordine in Rai dar si in Iad. Cum a ajuns Ivan Turbinca la asta ? Simplu, a abuzat de un avantaj primit. O spune Apostolul Petru – „Dacă dai nas lui Ivan, el se suie pe divan”.
Ca orice catana batrana, Ivan a vrut maxim de rezultate cu minim de efort. In diplomatia rusa este acelasi Ivan, catana batrana, care vrea sa bage in turbinca ce i se nazare si mai vrea si sus pe divan. In treacat fie spus, ma mir ca in povestea lui Creanga nu a ajuns si Apostolul Petru in turbinca. Dar sa revenim la diplomatii nostrii de la Rasarit, pardon la Ivan. Acum i-au scos la inaintare pe militarii rusi care cer in termeni radicali ca americanii sa aplice niste masuri de natura strategica convenabile Moscovei.
Diplomatia rusa face pe paznicul la Raiul regimului de control al armamentelor nucleare in timp ce tot ei se pregatesc cu turbinca sa mai sechestreze niste tari de la granita. In Est incepe sa fie cam aglomerat, rusul da din coate sa ramana singur pe divan. Noi, mai speriosi, ne si vedem bagati in sacul lui Ivan cu perspectiva de a ramane acolo pe veci.
Ce facem ?
Raspunsul este simplu. Citim poveste lui Creanga pana la capat si aflam ca Dumenzeu il lasa pe Ivan sa traiasca vesnic. Vestea proasta este ca de rus nu putem scapa, insa vestea buna este exceptionala.
Ivan nu mai are turbinca.
