In sistemul de educatie nu este haos este doar un inceput de an in stil neo-romanesc.
Stilul neo-romanesc in arhitectura stim ce inseamna:
Stilul neoromanesc reprezinta un amestec interesant de elemente rasaritene bizantine si motive arhitecturale si etnografice taranesti locale, precum si de anumite modele de arta otomana si chiar teme de renastere italiana tarzie.
Sursa aici
Stilul neo – romanesc in educatie este la fel, leit-poleit.
Sa le luam pe rand. Elementele rasaritene bizantine in educatie s-au vazut cand presedintele, premierul si ministrul educatiei s-au spalat pe maini de obligatia de a coordona activitatea scolara. Au dat indicatii, au facut sedinte de ochii lumii si au tras de timp mai bine de 6 luni.
Motivele arhitecturale si etnografice taranesti din educatie. Aici e clar, incepem scoala tot cu veceu in curte, fara apa curenta si fiecare aduce de acasa ce are prin ograda.
Modele de arta otomana. Cel mai bun exemplu de arta otomana in scoala romaneasca este lenea din managementul scolar judetean, inspectoratele scolare. O structura birocratica de acelasi nivel cu cel din directiile judetene de sanatate publica.
Teme de renastere italiana tarzie din educatia romaneasca le gasim mai mult pe la Cotroceni. Loc in care, un personaj ilustru, sta pe spezele unui mecena, statul roman, si lucreaza la opera vietii sale, Romania educata. Un proiect inutil, de cabinet, destinat unei elite restranse izolata de realitate romaneasca. Cam ca maestrii renasterii italiene tarzii, au pierdut din forta creativa a Renasterii si traiese din gloria maestrilor autentici.
Care este efectul stilului neo-romanesc ? Catastrofal pentru ca nu exista coerenta adminstrativa, ca daca am vrea sa vorbim de substanta, ne vom lua cu mainile de cap. Un exemplu.
Institutul national de sanatate publica a dat publicitatii raportul Situație rate de incidenta la nivel de localități . Un document in care se prezinta situatia pe localitati a ratelor de infectare. Formula este simpla, numar de infectari la 1000 de locuitori in localitate. repet, in localitate, nu pe strazi, nu pe cartiere, nu pe sectoare. In functie de rezultatul calculat ne incadram localitatea in scenariul verde, galben sau rosu. Pana aici pare frumos.
Care fost efectul ? Unul teribil de „neo-romanesc”. In Bucuresti nu vom incepe dupa un scenariu pe intreaga localitate ci vom incepe cu doua scenarii in localitate, galben si rosu. Am putea avea profesori care dimineata sa aiba ore la o scoala cu scenariul rosu iar dupa amiaza sa mearga la o scoala care functioneaza dupa scenariul glaben. Mai bine am incepe pe Bucuresti cu toate scenariile ca sa stim o treaba si sa le schimbam saptamanal ca sa nu ne plictisim.
Cum spuneam, pur neo-romanesc. Din doua una sau mai exact din trei una, ori Bucurestiul nu este o singura localitate, ori metodologia de la Institutul de sanatate este confuza ori scolile nu sunt pregatite cu toate scenariile si mai ales cele galbene.