Situatia din Ucraina si zapezile de pe Sureanu

Nici nu se racise polizorul de schiuri cand nori negrii s-au strans spre Est. Fortele rusesti se pregateau intens la fruntariile Ucrainei. Tensiunea aproape ca atinge apogeul paroxistic de la meciul Steaua – Dinamo din 25 septembrie 1985.

La Bucuresti, serviciile noastre, care sunt asa de bune ca nici lor nu le vine sa creada, au tras un semnal de alarma la Cotroceni. Presedintele Iohannis, sprinten si isteț, anunta fulgerator organizarea de urgență a unei sedinte CSAT peste 7 zile. Primavara vine greu, zapada nu mai e buna nici de poza, de schi nici atat.

Trebuie sa fii inconstient sau prost consiliat sa te apuci sa invadezi sudul Ucrainei la venirea primaverii. Cu cat se umfla apele din Sureanu cu atat creste frustarea la Cotroceni. Primul care intra in vizorul acestei crude si reci frustrari canalizate in actiune fulgeratoare este Vladimir Putin. Blitzkreig !

Politica externa romaneasca intra brusc pe steroizi, înmugurește ca cireșul japonez și se desfășoară majestuos spre toate azimuturile. Aleea Alexandru devine epicentrul si chiar centrul geometric al diplomatiei transatlantice.

Rușii primesc în plin șocul devastator al falangei redudatible din partea politicii regionale românești. Trilaterala octogonala Romania Polonia Turcia Georgia Ucraina, Bulgaria și restul vecinilor intrați în orchestrația complexa lovesc năprasnic în ofensiva militara rusească. Scapă cine poate !

Lovitura romaneasca finală vine ca o izbăvire pentru chinurile liderului de la Kremlin. Stupoare la Moscova! mai au doar 7 zile pana cand Romania va organiza sedinta CSAT ! Șapte zile trec greu chiar și la cabană în Șureanu ce sa mai vorbesc dacă stai la Kremlin.

Europa ia notițe, rus să fii nu te pui cu romanu (ma rog) care nu mai are zăpadă pe Șureanu.

M-am trezi brusc, sunase Cristian Iohan Ștefănescu că sa dau un comentariu pentru Deutsche Welle vezi aici Criza ruso-ucraineană: diplomația defazată a Bucureștilor .

Relatia Romania – Moldova, tot inainte si in sus !

Aveam si noi un acord cu fratii din Moldova si acum este pe butuci. Noi le dadeam bani, ei ii luau si ii foloseau. Si asa se dezvolta de frumos relatia noastra, de mai mare dragul.

Insa a venit o stire nu tocmai buna, ca partile au reusit performanta sa negocieze extinderea acordului pana cand a iesit din termen si gata, acordul a devenit istorie dupa niste ani buni in care acesta a fost cel mai bun cadru de cooperare inter-guvernamentala cu obiective pro-europene.

MAE din Romania da vina pe MAE din Moldova, vezi textul aici Romania a mai introdus niste „elemente suplimentare” legate de parcursul pro-european in Moldova.

Daca MAE din Romania are de gand o inovatie cu acorduri sectoriale mai mici si mai bine controlate sa ne spuna public.

Totodată, în lumina experienței dobândite în cei 10 ani de implementare a Acordului, proiectul Protocolului 6 conținea și o serie de elemente suplimentare propuse de partea română care – odată asumate de Guvernul de la Chișinău – ar fi fost de natură să sprijine împlinirea așteptărilor legate de menținerea parcursului european al R. Moldova, cu respectarea principiilor democratice şi ale statului de drept, de asigurarea implementării depline, de către R. Moldova, a prevederilor Acordului de Asociere încheiat cu Uniunea Europeană şi realizarea reformelor necesare, cu accent pe reforma în domeniul justiției, de asigurarea condițiilor pentru consolidarea şi protejarea prezenţei investiţionale a României în R. Moldova, precum și de consolidarea comunităţii de limbă, cultură şi istorie dintre România și R. Moldova. Aceste elemente suplimentare se află în deplină concordanță cu politica aplicată constant de România și de UE de a utiliza un set de condiționalități care să stimuleze eforturile de reformă atât de necesare Republicii Moldova.

MAE din Moldova da vina pe MAE din Romania, vezi textul aici Romania a mai introdus „unele condiționalități politice, ” care exced cadrul legal al tratatului bilateral.

Daca MAE din Moldova are de gand o inovatie cu un acord fara conditionalitati politice si fara obligatii pe linia integrarii in UE sa ne spuna public.

În pofida eforturilor sus-enunțate, partea română a prezentat la 16 noiembrie 2020 un alt proiect de Protocol, care prevedea completarea Acordului cu unele condiționalități politice, care nu se regăsesc în nici un tratat bilateral încheiat de Republica Moldova, propunându-se, astfel, crearea unui precedent. Pornind de la aceste diferențe de fond, în conformitate cu legislația în vigoare, noul proiect de Protocol a fost supus unei noi proceduri de avizare în vederea adoptării de către Guvern a unei noi hotărâri de aprobare a semnării Protocolului dat.

Pe scurt Romania vrea probabil ceva mai mult sau mai multe de la Moldova iar Moldova vrea bani dar nu vrea conditii noi. Nu stim exact care ar fi natura acestor noi conditii sau noi elemente.

Ce e clar e ca acordul a iesit din vigoare.

Ce e clar e ca Romania a apasat pedala de acceleratie iar Moldova cauta frana de mana. Nu stim cum e mai bine pentru relatia bilaterala.

Ce e clar e ca ambele parti nu au dorit nici macar sa extinda cu 6 luni acordul existent si sa se mearga la negocieri in regim de urgenta. Dar sa asiguram continuitate in finantare pentru noi proiecte pana se negociaza frumuseatea de acord.

Cu pandemia si cu instabilitatea din viata politica de la Chisinau ne-am obisnuit. Dar ambele guverne nu s-au obisnuit sa munceasca impreuna pentru a salva un acord care reprezenta instrumentul cel mai bun de politica bilaterala.

Ambele parti sunt de vina pentru ca politicul nu poate lasa de izbeliste un acord istoric. Clasele politice de la Bucuresti si Chisinau ar cam trebui sa lase deoparte sesiunile de fotografii cu camioane si sa isi cam faca timp pentru a chema diplomatii romani si moldoveni la niste discutii mai transante.

Nici partea romana nu are voie sa isi umfle egoul dar nici partea moldoveana nu trebuie sa dea lectii de tehnica acordurilor.

Tara cu 4 guverne

Incepe odiseea guvernului de coalitie Citu.

Legal este un guvern dar de facto Romania are sansa de a fi guvernata de 4 guverne in acelasi timp.

Romania este greu de guvernat asa ca 4 guverne sunt tocmai nimerite.

Guvernul lui Iohannis cuprinde niste ministere.

Guvernul lui Citu cuprinde niste ministere.

Guvernul lui BarnaPLUSCiolos cuprinde niste ministere.

Guvernul lui Hunor cuprinde niste ministere.

Concluziile ar fi ca

– in politica se poate orice,

– in guvernare se poate ce se poate iar

– in viata noastra a tuturor se poate sau nu se poate.

Cine testeaza Strategia de vaccinare Covid-19 ?

M-am uitat pe pagina dedicata vaccinarii https://vaccinare-covid.gov.ro/ , in special pentru a vedea strategia si cat de adecvata este la obiectivul principal, imunizarea populatiei.

La documentul strategiei am ajuns dupa vreo 4 clickuri. Prea multe. Strategia este un document facut in stilul romanesc foarte stufos, nu are pagini care sa fie pe intelesul omului obisnuit.

Orice strategie de vaccinare pentru populatie are ca obiectiv principal imunizarea populatiei, dar in documentul Guvernului roman obiectivele sunt doua si foarte alambicat scrise si nu e clar daca au fost evaluate clar.

Le puteti vedea mai jos. Nu stiu ce inseamna „mediu favorabil” ? dar „premise de operationalizare a activitatii” ? la fel, nu cred ca aceasta strategie de vaccinare pentru Covid-19 trebuie tratata ca parte a foarte modestului „program national de vaccinare” ?

Un exemplu al structurii foarte stufoase este lungul preambul din care omul obisnuit nu va intelege mare lucru. Din toata compozitia documentului nu rezulta ca ar fi o strategie medicala facuta in conditii de criza.

Repet, Romania este intr-o criza pandemica si orice document strategic ar trebui adaptat situatie, nu il putem redacta ca pe o strategie care se aplica in timpuri normale. Iar strategia guvernului este scrisa ca pentru timpuri normale, fara crize si abordata strict birocratic.

Un exemplu de cuprins cum nu trebuie scris vedeti mai jos din strategie.

In final mai prezint un aspect si care tine de generarea grupurilor tinta pentru vaccinare. Va aduceti aminte ca permanent guvernul si presedintele Iohannis au declarat sus si tare ca principalul criteriu de selectie va fi cel legat de gruprurile profesionale care desfasoara activitati medicale esentiale in lupta cu Covid-19.

Daca ne uitam pe pagina strategiei vedem cu totul altceva. Acest criteriu este ultimul in lista de criterii pentru stabilirea grupurilor. Tot in lista apar confuzii metodologice, la criterii sunt puse de fapt principii (etica si echitatea? ) si deci cei care au intocmit strategia amesteca nepermis tot felul de idei in acest capitol.

In incheiere, pentru un specialist, documentul strategiei este relativ utilizabil dar nu satisface problema urgentei si a crizei, are multe aspecte interpretabile.

Pentru omul obisnuit, strategia este greu accesibila si greu utilizabila.

Intrebarea finala este de ce nu a existat o consultare deschisa? si mai ales de ce nu a fost supusa evaluarii de catre un grup mai extins de experti?

Republica Moldova si „paradigma geopolitica”

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale din Republica Moldova putem spune ca avem un rezultat favorabil curentului proeuropean. Maia Sandu este pe primul loc, Igor Dodon pe la doilea iar candidatii unionisti pe ultimile locuri cu procente infime. Acum este un bun prilej pentru un scurt comentariu pe un subiect „drag” noua, romanilor, geopolitica aplicata Moldovei. Dar sa revenim la alegeri.

Dupa acest prim tur de alegeri putem intelege cat de mult a contat ca Maia Sandu si-a facut propriul partid, ca a acceptat sa construiasca aliante si ca si-a asumat pozitia de premier intr-un context care parea nefavorabil. Fiecare etapa in parte avea mai multe riscuri decat avantaje si oportunitati, insa luate in ansamblu, ca parcurs politic, putem vedea ca efortul, lipsit de spectaculozitate geopolitica, a generat un sprijin politic mai mare decat pentru curentul promoscovit. Nu s-a obosit sa vorbeasca toata ziua despre jocul geopolitic, despre confruntarea geopolitica si despre importanta geopolitica a Republicii Moldova. La acest nivel de sprijin popular Maia Sandu face si geopolitica nu doar politica. Un grup de comentatori din Romania  ii reprosau ca ignora „paradigma geopolitica”, ca nu are discurs anti-Moscova, ca nu trebuie sa vorbeasca despre coruptie, oligarhi, integrare europeana. Uite ca se demonstreaza ca Maia Sandu a avut un discurs perfect adaptat electoratului din Moldova si ca mesajele pro-europene au ecou in randul alegatorilor.

Intre a se lupta declarativ cu Moscova pe Facebook si pe pagini pro-unioniste sau ultra-unioniste si a convinge direct electoratul din Moldova ca merita votata, Maia Sandu a ales ultima varianta. Din motivul simplu ca geopolitica, la modul cum i se cerea sa faca si este inteleasa de unii, este o ideologie si se face bine mersi din birou, in fata unui monitor si a unei camere de filmare si cam la atat se rezuma „paradigma geopolitica” a afacerilor din Moldova.

Acum este un bun prilej pentru a lamuri cateva lucruri legate de limitele „paradigmei geopolitice” in care a fost introdusa Moldova de cativa comentatori.

1. „Republica Moldova este un spatiu de confruntare cu Moscova”. Ca spatiu ex-sovietic cu semnificatie strategica Moldova este ca importanta mult in urma Ucrainei si a Georgiei. Nu are iesire la zone maritime, nu controleza accesul spre zone importante cum ar fi Caucazul, Mediterana sau alte zone de interes rusesti. Dupa 2015, geopoliticenii nostri s-au chinuit sa convinga lumea ca e posibil un scenariu de expansiune rus in sudul Ucrainei cu doua directii de actiune, din Crimeea si Transnistria dar totul a ramas la nivel de speculatii.

Din punct de vedere ideologic si comunicational, acceasi „paradigma” se chinuie cu propaganda rusa de cativa ani. In Romania si Moldova „confruntarea comunicationala „ cu Moscova totul se rezuma la niste tentative de analize firave, mai curand niste rezumate, de fapt niste simple specimene de revista presei. Cam acesta este nivelul. Se ia un articol din presa pro-moscovita si se face un rezumat despre „narativul” anti-romanesc sau anti-moldovenesc si dai si lupta. Si dupa aia curg newsletterele cu aceste rezumate inutile. Impact zero.

La nivel decizional, „paradigma confruntarii” merge pe un stereotip pe care il stim. Cu exceptia fostilor lideri ai defunctei grupari pro-unioniste, toti decidentii din Republica Moldova ajunsi la putere sunt de fapt oamenii rusilor. Ultima interpretare care o vizeaza pe Maia Sandu e ca in calitate de premier a oferit un control strategic care favoriza Moscova. Dar cat a fost premier Maia de fapt a slabit controlul Rusiei, mult mai mult decat a a facut orice lider din gruparea pro-unionista. Sprijinul european castigat de Maia a fost de fapt prima batalie castigata cu Moscova. Partizanii paradigmei geopolitice mai spun ca de fapt Moscovei ii convine ca in Moldova UE sa aduca bani iar Putin sa controleze politic situatia. Nimic mai fals, cazul Ucrainei este exemplul perfect. Si acolo se spera ca se puteau acomoda interesele Federatiei Ruse cu interesele UE si vedem acum unde s-a ajuns. Parghia economica europeana in Moldova va fi imposibil de controlat politic de la Moscova iar influenta economica europeana va creste in Moldova si Ucraina spre dezavantajul Moscovei.

2. „Cei peste 30 de ani de independenta ai Republicii Moldova nu reprezinta nimic din perspectiva paradigmei geopolitice”. Aceasta ar fi a doua mare limita a paradigmei geopolitice. Sa crezi ca in 30 de ani totul a ramas incremenit ca la destramarea  URSS. Cu o mana de patrioti moldoveni visand si lutpand pentru unirea cu Romania, chiar si prin poduri de flori si cam atat. Sa ignori faptul ca noile generatii de moldoveni sunt diferiti de vechea generatie este o greseala strategica. Iar aceasta abordare ingusta blocheaza orice efort de a gasi solutii adaptate situatiei reale din Moldova. Liderii precum Maia Sandu si Andrei Nastase nu pot fi intelesi in paradigma geopoltica pentru ca in sine modelul nu mai poate fi inteles in conditiile actuale. Tinerele generatii vor alege liderii care ii reprezinta, schimbarea a avut loc in toata Europa. Cine credea in 1997 sau 2004 ca vom avea  schimbari dramatice in spectrul politic din Romania. Acum mai avem un singur partid istoric si acela stampilat USL adica extrem de ambiguu din punct de vedere ideologic.

Bombardati cu paradigma geopolitca cine din Romania ar fi crezut acum 10 ani ca tabara pro-unionista va disparea politic de la paraghiile puterii din Chisinau? Majoritatea credeau ca in timp, noua generatie va sprijini aceasta tabara si a fost o credinta gresita. Pentru paradigma geopolitica ideea de a te confrunta cu ceva nou in politica sau societate e echivalent cu implicare a Moscovei si asta blocheaza orice analiza sau discutie despre cauzele reale ale unor evolutii din Republica Moldova. Ideea de a discuta despre evolutii economice, coruptie, probleme sociale si noile asteptari sociale sunt neimportante pentru sustinatorii paradigmei geopoltice. Din transeele confruntarii cu Moscova orice nou subiect ne-geopolitic sufera doua tratamente. Ori intra la categoria „noua directie de actiune a Moscovei” ori la categoria „naivitati locale cu statut de vulnerabilități”. Bref, paradigma geopolitica ignora aproape total evolutia Republicii Moldova ca stat independent si asta ne duce ultima parte a comentariului nostru.

3. „Republica Moldova nu poate scapa de   influenta Rusiei decat prin unirea directa cu Romania sau indirect prin intrarea in NATO si UE.” Ideea de a considera Republica Moldova un spatiu de interes strategic pentru Romania sau pentru marile puteri care pot acorda un nou statut Republicii Moldova ridica mai multe probleme. Prima ca ignora evolutia interna din Republica Moldova. Sustinatorii paradigmei geopolitice ignora chiar lectia Marii Uniri. Al doilea aspect, Romania din 1990 incoace a refuzat sau a evitat sistematic sa abordeze problema unirii la nivel de stat. Partizanii geopolitici explica asta prin faptul ca marile puteri s-au opus ideii dar nu explica de ce nu a existat vointa politica in Romania si Moldova. Daca totul s-ar explica prin faptul ca Ion Iliescu si FSN/PSD au fost impotriva  atunci de ce nici Emil Constantinescu nu a ridicat problema pe tapet? Daca in anii 90 si Romania si Moldova erau sub influenta Rusiei, ce a impiedicat Romania dupa intrarea in NATO si UE sa initieze demersul? Raspunsul il stim, nimeni nu vede cu ochi buni o Romanie care cere alipirea de teritorii. Nu acesta este modelul european la care am aderat. Nici Moldova nu vede cu ochi buni unirea. Se vede acum la aceste alegeri prezidentiale, cand candidatii unionisti iau procente foarte mici, mult sub procentele vehiculate de studii care prezentau un curent pro-unionist consistent. Votantii nu se indentifica cu liderii unionisti si ar trebui sa fie o premisa de luat in calcul pentru politica externa a Romaniei.

Cateva remarci finale. O paradigma geopolitica nu are nimic negativ in ea in schimb transformarea ei in discurs propagandistic poate genera o lovitura de bumerang pentru emitent. Daca aplici acesta paradigma aiurea pentru spatii nerelevante geopolitic evident ca ajungi la interpretări trase de par iar daca reușești sa o transformi in linie oficiala de politica externa atunci se va merge din esec in esec dand vina cand pe Moscova cand pe interesele obscure al unor puteri. In comparatie cu geopolitica, realismul ajuta mai mult pentru ca discuta echilibrat interesele dar si sursele de putere, iar Romania nu a avut o politica externa realista fata de Republica Moldova. Bucurestiul nu a reusit sa controleze si sa demonstreze ca poate gestiona la nivel de surse de putere relatia cu Republica Moldova.

O parte buna a paradigmei geopolitice este ca pozitioneaza Romania corect in arhitectura de securitate europeana dar nu reuseste sa evalueze agenda de securitate nationala prin acesta prisma si nici nu gaseste solutii altele decat cele care rezulta din jocul marilor puteri. Pragmatic vorbind ar mai fi o parte buna, paradigma geopolitica ne arata si cum evolueaza profilul strategic al Romaniei si identifica limitele si esecul modelului de „Bucuresti-lider regional” promovat asiduu in politica noastra externa. Esecul Romaniei in relatie cu Republica Moldova, esec bazat pe modelul paradigmei geopolitice aplicata de decidentii romani, este testul major pierdut al tezei ca Romania are potential de lider regional. Despre solutii si alternative la paradigma geopolitica voi scrie cu alta ocazie, probabil dupa turul 2 al alegerilor din Republica Moldova.