Ucraina la Radio Romania

In aceasta saptamana am mai avut doua participari la Radio Romania Actualitati si Cultural. In ambele emisiuni, Agenda globala si Timpul prezent am discutat despre noul presedinte al Ucrainei Volodimir Zelensky.

Agenda globala – 20 mai 2019 Radio Romania Actualitati

http://media.3netmedia.ro/media/RRAOnline/audio/137310.mp3

Timpul prezent – 21 mai 2019 Radio Romania Cultural

Ucraina, ce putem face ?

Ucraina are un nou presedinte insa intrebarea este daca noi, vecinii, europenii, aliatii din NATO, avem o noua politica fata de el ?

Sunt de acord cu ce scrie Michael Carpenter in The Washington Post – Enough Ukraine fatigue. The new president will need our help.

If Zelensky is to succeed with an agenda that matches this campaign rhetoric, he will need both domestic and international support. Domestically, he will need a parliament and civil society willing to back reforms. While the current parliament will likely be too fragmented and gridlocked to get much done, parliamentary elections this October offer a near-term opportunity to bring in a strong bloc of reformers. Ukrainian civil society is already a staunch advocate of reforms and will be a key ally if Zelensky chooses to engage it.

The other thing Zelensky needs is the support of the international community. Unfortunately, like the parliament, the transatlantic community is also fragmented and consumed with other issues. This must change. The West must shake off its self-diagnosed “Ukraine fatigue” and replace its wait-and-see attitude with a more strategic policy of proactively supporting military, anti-corruption and economic reforms in this strategically important country.

That is why the international community must engage the president-elect now to support the evolution of his views, his team and his policy agenda in ways that promote democratic values, an innovative economy and the rule of law. Western leaders should take Zelensky under their wing, provide strategic and technical advice, and offer to lend policy advisers who can offer their professional recommendations on defense reform, international diplomacy, legal questions and economic issues. Ukraine stands right now at an inflection point.

Ieri scriam despre primele luni pana in octombrie la alegerile parlamentare si rolul lor de tranzitie. Ca sa intelegem si urgenta si oportunitatea poate ca trebuie sa privim lucrurile in perspectiva urmatoare. Ucraina este o tara post-sovietica cu 2 revolutii si 1 razboi, RAZBOI si teritorii ocupate in 30 de ani. Chiar si in conditiile astea cetatenii au votat schimbarea si trebuie sa apreciem ca fiind cel mai important semn de incredere. Si Zelinski si multi din jurul sau da rmai ales cei 73 % dintre cetateni au ales schimbarea. O decize foarte grea pentru toti cei implicati.

Problema este daca noi vecinii Ucrainei, europenii, americanii, daca noi percepem la fel ca ucrainienii si mai ales daca apreciem la justa valoare votul lor ? In orice tara din NATO si UE schimbarea este o consecinta asumata la vot atunci cand ajungi la concluzia ca altfel nu se poate. Schimbam partide de la putere, schimbam presedinti, schimbam legi prin referendum, in general vrem si mai ales stim ca putem schimba ceva. Ca avem mecanisme legale si institutionale ca sa materializam schimbarea aici intervin problemele. Nu sunt perfecte mecanismele, le invatam si le aplicam, suntem invatati si suntem ajutati.

Daca apreciem schimbarea la noi atunci ar trebui sa apreciem si schimbarea la ucrainieni pentru ca este la fel cu ce se intampla la noi. Problema Romaniei este ca nu poate sta pe margine. Altii, in America sau in Europa la fel, exista multi care simt ca nu pot sta pe margine.

Si ca peste tot sunt si tabere care nu vor schimbarea. Partea strategica in tot acest proces complex nu este sa ai o schimbare perfect ci sa generezi schimbare si sa nu blochezi procesul. Dupa fiecare revolutie, portocalie si Maidan, Ucraina a mai schimbat ceva, dupa razboi a mai schimbat ceva. Fata de o tranzitie grea dar fara socuri, cum a fost in Europa Centrala, doar Romania a experimentat tranzitie cu socuri, adica am avut mineriade asa de dese si serioase incat noi suntem cei care ar trebui sa intelegem mai bine ce se intampla acum la Kiev.

Cum spune si autorul american, daca din octombrie incolo vom avea un presedinte Zelinski, blocat sau manipulat de tabara care se opune schimbarii atunci in mai putin de 2 ani vom avea un alt soc de tip revolutie portocalie sau maidan.

Asteptarile sunt ridicate, presiunile interne vor fi mari iar dorinta de a implementa eficient si rapid o parte dintre promisiunile electorale il vor conduce pe presedintele Zelinski spre un moment in care se va adresa tarilor din NATO si UE.

La randul nostru nu ne putem raporta la Ucraina doar prin prisma formatului Normadia si a procesului de pace. Iar Romania nu se poate raporta la Ucraina doar pentru ca rusii sunt in Crimea. Adica logica „intai sa vedem cum se rezolva problema Crimeei si a tinuturilor separatise si dupa aia mai vedem.” nu ne ajuta nici pe noi. Daca aplicam principiul ca „timpul le rezola pe toate” atunci cu siguranta ca timpul nu va lucra nici in favoarea Ucrianei si nici a noastra.

De aici urgenta semnalului din Washington Post, ca trebuie sa facem ceva, acum.

Evident, cei care nu vor sa se implice, vor spune ca „am fost luati pe nepregatite”. Asta inseamna schimbarea, vine pe nepregatite dar in realitate o asteptam de o viata. Toti asteptam o schimbare in Ucraina si nu este credibil ca nu putem face nimic pentru ca „am fost luati pe nepragatite.”

Ucraina, o noua etapa de tranzitie

Cand scriu aceste randuri, actualul presedinte al Ucrainei, P. Porosenco si-a recunoscut infrangerea in fata lui Vladimir Zelenski. Acesta din urma a castigat detasat cu aproximativ 73 %. Pe regiuni Zelenski a dominat foarte clar in est si sud.

Ce va urma ? O prima etapa de tranzitie pana in octombrie cand vor fi alegeri parlamentare in Ucraina si dupa aceea va urma o etapa greu de anticipat in care vom observa cateva lucruri.

Inainte sa dezvolt as vrea sa spun ca am sperat la un scor mai strans, la un fel de revenire la un vot mai calculat, in care Porosenco sa atraga mai multe voturi pentru continuitate. Nu a fost cazul. A fost votat omul si nu programul. Ar fi un semnal despre tot ce s-a intamplat de la razboi incoace. Din punct de vedere mediatic si digital in Ucraina razboiul inca se duce la un nivel ridicat. Societatea ucrainiana vrea sa uite de perioada Porosenco si voteaza un novice politic. Nu pare cea mai rationala decizie. Probabil vom asista la momente similare cu fimele idelogice comuniste in care presedintele de sindicat, depasit de situatie, se intoarce la adunarea membrilor si le arunca lor responsabilitatea deciziei. 

Zelenski va folosi la maxim solutia intoarcerii la popor si strategic si tactic. Si cand Rusia il va presa cu ajutorul Frantei si Germaniei dar si cand se va confrunta cu coruptia si mai ales cu Parlamentul.

Pentru Zelenski rolul de candidat a fost usor de gestionat pentru ca notorietatea l-a ajutat din plin. Ce va fi cand va trebui sa convinga establismentul ucrainian sa implementeze decizii in sensul dorit de el este greu de anticipat. Insa, cu siguranta birocratii nu vor fi impresionati nici de notorietate si nici de presiuni mediatice.

In cazul relatiei lui Zelenski cu Parlamentul lucrurile vor si mai complicate. Clasa politica se pregateste sa isi ia revansa dupa aceste alegeri prezidentiale. Alegerea lui Zelenski nu cade bine nimanui din Parlament, el este tot ce poate fi mai strain de actuala clasa politica si evident vor apare solidaritati transpartinice anti-Zelenski. Va fi interesant de vazut daca rezultatul de la prezidentiale va duce si la modificari spectaculoase in configuratia politica, daca partidele se vor resimiti, daca votanii vor avea alte asteptari sau daca prezidentialele a epuizat catarsisul votantilor si lucririle revin la normal in politica interna.

Zelenski ca presedinte jucator ar trebui sa isi faca griji si sa se asigure ca votanii lui vor continua sa ceara schimbari si in restul clasei politice. Dar intrebarea este daca are parghii. Doar canalul media si social media nu cred ca sunt suficiente.

Va fi de urmarit cum percepe Moscova aceasta schimbare si daca va folosi perioada mai-octombrie pentru a influenta alegerile. Putin are o strategie indiferent de ce stil va adopta Zelenski.  Probabil ca Rusiei ii convine un presedinte mai populist la Kiev. Ar fi o capcana destul de eficienta ca Zelenski sa pluseze prea mult in jocul populist de cruciada impotriva coruptiei. Populismul orientat spre o agenda anti-coruptie si anti-politicieni ar abate atentia de la politica Moscovei. Putin chiar l-ar putea „ajuta” pe Zelenski strecurand in presa si in online dosare de coruptie din Ucraina. Asa problemele din teritoriile separatiste si Crimeea vor trece in plan secund. 

UE intra in campanie si alegeri si va fi destul de ocupata cu propriile probleme, Ucraina nu va fi o prioritate, poate dupa ce vom avea un nou Inalt Reprezentant pentru politica externa si probabil ca totul va fi mai clar dupa o noua strategie de politica externa a noii Comisii. Poate doar o posibila criza energetica in iarna viitoare sa mai genereze ceva interes european. 

Bilateral, pentru Romania ar fi greu de spus ca anul 2019 ar putea aduce ceva consistent, vin alegerile si la Bucuresti iar subiectul drepturilor minoritatii romanesti din Ucraina ar fi singurul cu ceva greutate electorala in alegerile prezidentiale de la noi. Dar la nivel scazut va fi si acesta, mai atractiva este diaspora romaneasca din Europa de vest si votantii din Moldova. In eventualitatea unui format Iohannis reales si Zelenski la Kiev nu prevad o mare chimie pozitiva si dragoste la prima vedere intre cei doi sefi de stat. Presedintele Iohannis nu se va obosi sa se implice personal in agenda bilaterala cu Ucraina daca guvernul de la Palatul Victoriei nu este unul de orientare politica favorabila Cotroceniului. Nici nu ar fi eficient pentru ca partea tehnica a cooperarii se desfasoara la Guvern si nu are controlul fara un guvern liberal. Deci nu prevad pasi majori sau un progres notabil in urmatorii 2-3 in relatiile romano-ucrainiene. Zelenski va fi mai mult de decat prins cu marile probleme interne iar Iohannis va urmari mai mult agenda UE. 

In fine, nici SUA si adminsitratia Trump nu vor vor face din relatia cu Zelenski o prioritate. Poate ca prezenta militara americana in Marea Neagra ar putea sa aduca cele mai importante si consistente subiecte pe agenda Washingtonului. Din punct de vedere strict militar (dar excluzand temele securitate regionala si pe cele de intelligence sharing) probabil ca dezvoltarea relatiei militare tripartite SUA-Romania-Ucraina ar putea avea ceva potential de dezvoltare. Sau, dimpotriva, s-ar putea bloca in activitati rutiniere, mai mult de cooperare, simbolice sau cu semnificatie operationala si strategica foarte redusa. Cam ce avem in acest moment in cadrul PfP. 

O concluzie nu am. Dar pot sa conchid ca au fost alegeri libere, democratice si care ofera  o sansa de schimbare. Insa doza de incertitudine va creste iar solutiile la posibile crize sunt in mainile unui presedinte apolitic si ale unui viitor Parlament care nu va fi de partea presedintelui.

Alegeri prezidentiale in Ucraina

Aceste alegeri vor fi testul major pentru a vedea cum s-a schimbat Ucraina de la invazia rusa. Poate cu alta ocazie o sa scriu si despre motivele si efectele politicii Romaniei de a ignora Ucraina.

Am impresia ca alegatorii ucrainieni stiu ce fac, in ciuda populismelor, a numarului mare candidati speciali aruncati in competitia electorala si a situatiei neclare privind contextul relatiei cu Rusia.

Ma astept ca in primul tur, alegatorii ucrainieni sa voteze mai emotional, mai transant, ca un semnal pentru toata clasa politica, deci Zelenski sa absoarba voturile care vin din asteptarile, frustrarile si criticile votantilor. Votul va fi ca o palma, un vot de blam. Ar fi deajuns pentru o societate mult incercata

Iar in turul doi ma astept sa avem un vot rational, mai calculat, care sa ia in calcul nevoia de stabilitate, predictibilitate si competenta in treburile statului. Deci Zelenski ar urma sa piarda in turul doi in favoarea unui candidat care deja stie sa faca politica, este familiarizat cu complexitatea relatiilor cu Europa si cu Rusia si ofera mai multa stabilitate si predictibilitate ca actor decident.

La 5 ani de la invazie, bombardiere rusesti TU-22M3 in Crimeea

Am participat ieri la emisiunea Timpul prezent de la Radio Romania Cultural. Impreuna cu gazdele, Adela Greceanu si Matei Martin, am dezbatut tema Primele măsuri luate de SUA şi Rusia după retragerea din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare. Este a doua oara cand particip la aceasta emisiune, prima data cand am participat (vezi aici inregistrarea ) am discutat agenda globala.

Ieri am discutat, in contextul aniversarii agresiunii rusesti, despre primele masuri luate de Federatia Rusa si SUA dupa anuntul de iesirea formala din Tratatul privind interzicerea rachetelor cu raza medie.

Aniversarea in stil rusesc a invaziei Crimeii a cuprins un program propagandistic centrat pe cultul personalitatii lui Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin aflat in scadere de popularitate a bifat si aceasta neagra aniversare in stilul caracteristic din ultimii ani.

De partea cealalta, Europa, NATO si UE au condamnat la unison cei 5 ani de ocupatie abuziva a unei parti de teritoriu si s-au angajat ca vor continua nerecunoasterea anexarii.

Pe acest fond de tensiune, a aparut stirea privind decizia Dumei de stat de a aproba sau are intentia de a aproba (stirile nu sunt foarte clare) dislocarea unor bombardiere rusesti Tupolev TU-22M3 capabile sa lanseze rachete nucleare sau conventionale ca raspuns la preenta in Romania a sistemului american anti-racheta de la Deveselu.

Decizia Rusiei este un exemplu de razboi informtional si propagandistic. In Crimeea si in intreg Districtul militar de sud erau deja capacitati militare capabile sa lanseze rachete nucleare. Rusia are sisteme terestre de rachete de croaziera nucleare sau conventionale capabile sa loveasca orice tinta in Romania. Rachete nucleare pot fi lansate de pe anumite vase de lupta rusesti stationate in Crimeea, la fel de pe submarine din Marea Neagra. Iar inca din 2018, in Districtul militar de sud sunt avioane Mig-31K capabile sa lanseze racheta Kinjal (cu variante nucleara sau conventionala ) operationalizata de rusi inca din 2018.

Concluzia este ca amenintarea nucleara ruseasca din regiunea noastra este de mai mult timp aici, insa acum mediatizarea si santajul cu lovituri nucleare devine pentru Rusia un instrument politic nu doar unul militar.

Va invit sa ascultati inregistrarea aici

Radio Romania Cultural – Timpul prezent