Categorie: Eveniment

Coreea de Nord. Aparitie editoriala la Editura Corint

Editura Corint mi-a facut onoarea de a ma implica in publicarea cartii lui Philippe Pons – Coreea de Nord. Un stat-gherilă în transformare.

Am scris prefata la o carte monumentala și recunosc ca dupa doua lecturi aș scrie si un studiu introductiv inspirat de acceasi carte.

Va recomand cu caldura acesta carte care ne ajuta sa intelegem mai bine cazul unic al unui regim dictatorial dar si destinul tragic al natiunii coreene dincolo de sabloanele intens folosite pe toate mediile.

Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență, un obiectiv USR indeplinit ?

Astazi a fost inaugurat Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență. Sunt mai multe aspecte controversate legate de aceasta initiativa.

Primul ar fi legat de lipsa reprezentantilor USR de la aceasta lansare. Asta in conditiile in care USR a fost singurul partid care a promovat inca din 2019 infiintarea acestui centru. Dovada o gasiti in programul de guvernare USR PLUS, la capitolul de aparare din text. Link aici Pagina 13. – Capitolul de aparare.

Citez:

  • „REZILIENȚA NAȚIONALĂ – O ABORDARE ECHILIBRATĂ CENTRATĂ PE CETĂȚEAN ȘI INSTITUȚII
    Implementarea conceptului de reziliență națională ca element central al strategiei naționale pentru managementul integrat al crizelor trebuie să pună accentul pe cetățean în aceeași măsură în care se pune accent pe întărirea instituțiilor.
    De referință trebuie să fie asigurarea interoperabilității și integrării sistemului național cu structurile NATO și UE în domeniu. De asemenea, în sfera rezilienței cibernetice, USR va asigura pregătirea instituțiilor și a populației pentru situații de atacuri cibernetice, derularea unor programe de instruire a populației, a administrației publice și a sectorului privat, cu privire la amenințările,
    vulnerabilitățile și riscurile specifice utilizării spațiului cibernetic.
  • CENTRU NAȚIONAL INTEGRAT PENTRU REZILIENȚĂ LA NIVELUL PRIM-MINISTRULUI
    USR propune configurarea unei structuri (centru național) cu rol executiv în domeniul planificării integrate, organizării unitare și implementării coordonate a activităților din domeniul securității naționale, apărării României și managementului crizelor. Acest centru va realiza și coordona protecția infrastructurii critice naționale, va urmări realizarea interoperabilității cu structuri
    similare la nivel NATO și UE și va avea rol de pregătire a decidenților pentru acțiune în situații de criză. Nu în ultimul rând, centrul va gestiona programele pentru resursele materiale și umane necesare instituțiilor cu atribuții în gestionarea situațiilor de criză, în baza unui proces de planificare.
  • ASIGURAREA PROTECȚIEI INFRASTRUCTURII CRITICE
  • Societatea modernă este dependentă de funcţionarea neîntreruptă a unor sisteme critice care să asigure derularea proceselor economice, sociale, politice, informaţionale, militare și furnizarea de bunuri și servicii esențiale: sănătate, siguranţă, securitate. USR apreciază că principalele vulnerabilități în acest domeniu sunt: lipsa unor proceduri operaţionale standardizate de control, acceptate la nivel interinstituţional, proiectarea şi realizarea elementelor de infrastructură fără luarea în considerare a mecanismelor de apărare adecvate evoluţiei ameninţărilor și lipsa unor mijloace de detecţie şi de raportare rapidă a activităţilor nelegale sau a anomaliilor. USR își propune să dezvolte:
  • o abordare strategică, interinstituţională şi funcţională într-un sistem integrat al problematicii protecţiei infrastructurilor critice naţionale.
  • un proces de management al riscului, prin care să se evidențieze ameninţările și vulnerabilităţile infrastructurii critice definite și modalitățile de diminuare a acestora, pentru fiecare structură în parte, responsabilă/implicată.
  • un standard de evaluare a protecției infrastructurii critice. Acest standard va fi dedicat unei anumite infrastructuri, în funcție de opțiunile de back-up, și de nivelul de reziliență al domeniului/sistemului din care face parte infrastructura.
  • un set al analizelor de risc pe domenii prioritare prin includerea răspunsului la întrebările: „Ce se întâmplă dacă nu se realizează infrastructura critică necesară sau dacă este distrusă?”; „Cu ce o înlocuim, ce back-up avem?”

Al doilea aspect controversat este usurinta cu care sunt insusite idei dar mai ales superficialitatea punerii in practica de catre MAE.

Elemente de superficialitate in implementarea Centrului, dau doar cateva exemple:

  • rezilienta este un concept nou in Romania (cu exceptia unor sectoare tehnologice, mai ales nucleara, chimie, aviatie, IT) si poate ca la MAE nu s-a inteles ca are legatura in special cu politica interna si guvernare.
  • logic ar fi ca daca nu ai un centru si vrei sa il faci el trebuie sa produca elmente de substanta pentru guvernare si nu doar sa sustina diplomatia de vizibilitate ca o vitrina asa cum o organiza Nicolae Ceausescu pentru a impresiona senatorii americani veniti in vizita de documentare.
  • Centrul este o palarie prea mare pentru MAE, el trebuia sa fie in subordinea premierului si sa nu fie doar un pretext pentru a mai atrage fonduri de reprezentare si evenimente orgnaizate de MAE prin PNRR.
  • MAE nu are expertiza in acest domeniu, nici pe politici interne pentru rezilienta, nici nu are experti sa produca ceva relevant pentru cercrtare si nici nu are atributii si evident pana acum nu a demonstrat ca o structura de diplomatie va fi in stare sa coordonezee strategia guvernamentala care trebuie implmentata la nivel central si local. Insa MAE sa pricepe sa dea sigla, sala si cafeaua, care cafea este extrem de buna pot sa confirm.
  • Agenda interna pentru rezilienta nationala reiese ca nu este o prioritate pentru acest centru, se doreste doar ca se fie transformat centrul intr-o platforma de diplomatie publica. Ce va fi pe plan national e greu de anticipat pentru ca MAE nu are atributii si nici guvernul nu prea stie ce sa faca cu acest centru.
  • La inaugurare a reiesit din discursuri ca Centru va functiona prin ”organizare” de grupuri de lucru …”În prima etapă de activitate, E-ARC urmează să operaţionalizeze o serie de grupuri de lucru pe următoarele teme: rezilienţa societală; rezilienţa în domeniul tehnologiilor emergente şi disruptive; rezilienţa sistemelor de comunicaţii şi a noilor ecosisteme tehnologice; rezilienţa la crize şi urgenţe complexe; rezilienţa asigurării continuităţii guvernării şi a serviciilor esenţiale; rezilienţa infrastructurii de transporturi; rezilienţa statelor din vecinătatea NATO şi UE la influenţele antioccidentale ale actorilor statali şi non-statali.”
  • Aceasta viziune este una sumara, neprofesionista si nu este nici macar noua. Aceste grupuri de lucru dedicate rezilientei la nivel national au functionat la Secretaritul General al Guvernului inca din 2016. Dupa summitul NATO de la Varsovia aliatii au trecut la dezvoltarea planurilor nationale de rezilienta si fiecare guvern a organizat grupuri de lucru. Rezultatele au fost si sunt modeste.
  • Pare ca noul Centru nu face altceva decat sa preia din functiile Secretariatului General al Guvernului si sa gestioneze ce se facea inca de pe vremea premierului Mihai Tudose. Nu e prea original si in plus este un semnal ca nici nu se pricep la ce vor sa faca dar au o idee clara sa delimiteze parohiile adminstrative.

Concluzii

  • centrul este un proiect slab dezvoltat.
  • o asumare politica serioasa ar fi trebuit sa prevada subordonarea Centrului la primul ministru.
  • proiectul are legatura doar cu strategia de imagine si prea putin cu o abordare strategica si sectoriala in guvernare.
  • Centru va deveni un vector al diplomatiei de forum si de evenimente, vor lipsi contributiile in sfera cercetarii si mai ales pentru dezvoltarea de politici pentru o viitoare strategie nationala de rezililenta.
  • din lista instituiilor partenere MAPN, SRI, SIE reiese implicarea doar a sectorului de securitate si aparare si pare ironic sa iti asumi obiective pe rezilenta societala si sa nu iti iei parteneri relevanti in acest sens.

2020 Anul pandemic -Astazi Dezbatere la Euroatlantica, Radio Romania Actualitati

In 19 decembrie 2019 am participat la ultima dezbatere din acel an al emisiunii Euroatlantica, la Radio Romania Actualitati. A fost un bilant al anului 2019 realizat impreuna cu profesorul Stefan Popescu si realizatorul emisunii, Nicu Popescu.

Stirea despre aparitia COVID 19 dabia aparuse si nimeni nu a estimat ce avea sa se întâmple in 2020.

Astazi, la ora 21.00 reulam in acelasi format, Stefan Popescu, Nicu Popescu, Claudiu Degeratu o dezbatere despre anul 2020 – anul pandemic. Putem descrie cu lux de amanunte ce a fost, ce am simtit si cu ce efecte devastatoare ne-am confruntat dar va fi greu sa estimam cum va fi 2021.

Pentru 2020 am cateva concluzii pe care le voi prezenta pe timpul emisiunii si pentru 2021 am cateva asteptari si estimari.

Republica Moldova si „paradigma geopolitica”

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale din Republica Moldova putem spune ca avem un rezultat favorabil curentului proeuropean. Maia Sandu este pe primul loc, Igor Dodon pe la doilea iar candidatii unionisti pe ultimile locuri cu procente infime. Acum este un bun prilej pentru un scurt comentariu pe un subiect „drag” noua, romanilor, geopolitica aplicata Moldovei. Dar sa revenim la alegeri.

Dupa acest prim tur de alegeri putem intelege cat de mult a contat ca Maia Sandu si-a facut propriul partid, ca a acceptat sa construiasca aliante si ca si-a asumat pozitia de premier intr-un context care parea nefavorabil. Fiecare etapa in parte avea mai multe riscuri decat avantaje si oportunitati, insa luate in ansamblu, ca parcurs politic, putem vedea ca efortul, lipsit de spectaculozitate geopolitica, a generat un sprijin politic mai mare decat pentru curentul promoscovit. Nu s-a obosit sa vorbeasca toata ziua despre jocul geopolitic, despre confruntarea geopolitica si despre importanta geopolitica a Republicii Moldova. La acest nivel de sprijin popular Maia Sandu face si geopolitica nu doar politica. Un grup de comentatori din Romania  ii reprosau ca ignora „paradigma geopolitica”, ca nu are discurs anti-Moscova, ca nu trebuie sa vorbeasca despre coruptie, oligarhi, integrare europeana. Uite ca se demonstreaza ca Maia Sandu a avut un discurs perfect adaptat electoratului din Moldova si ca mesajele pro-europene au ecou in randul alegatorilor.

Intre a se lupta declarativ cu Moscova pe Facebook si pe pagini pro-unioniste sau ultra-unioniste si a convinge direct electoratul din Moldova ca merita votata, Maia Sandu a ales ultima varianta. Din motivul simplu ca geopolitica, la modul cum i se cerea sa faca si este inteleasa de unii, este o ideologie si se face bine mersi din birou, in fata unui monitor si a unei camere de filmare si cam la atat se rezuma „paradigma geopolitica” a afacerilor din Moldova.

Acum este un bun prilej pentru a lamuri cateva lucruri legate de limitele „paradigmei geopolitice” in care a fost introdusa Moldova de cativa comentatori.

1. „Republica Moldova este un spatiu de confruntare cu Moscova”. Ca spatiu ex-sovietic cu semnificatie strategica Moldova este ca importanta mult in urma Ucrainei si a Georgiei. Nu are iesire la zone maritime, nu controleza accesul spre zone importante cum ar fi Caucazul, Mediterana sau alte zone de interes rusesti. Dupa 2015, geopoliticenii nostri s-au chinuit sa convinga lumea ca e posibil un scenariu de expansiune rus in sudul Ucrainei cu doua directii de actiune, din Crimeea si Transnistria dar totul a ramas la nivel de speculatii.

Din punct de vedere ideologic si comunicational, acceasi „paradigma” se chinuie cu propaganda rusa de cativa ani. In Romania si Moldova „confruntarea comunicationala „ cu Moscova totul se rezuma la niste tentative de analize firave, mai curand niste rezumate, de fapt niste simple specimene de revista presei. Cam acesta este nivelul. Se ia un articol din presa pro-moscovita si se face un rezumat despre „narativul” anti-romanesc sau anti-moldovenesc si dai si lupta. Si dupa aia curg newsletterele cu aceste rezumate inutile. Impact zero.

La nivel decizional, „paradigma confruntarii” merge pe un stereotip pe care il stim. Cu exceptia fostilor lideri ai defunctei grupari pro-unioniste, toti decidentii din Republica Moldova ajunsi la putere sunt de fapt oamenii rusilor. Ultima interpretare care o vizeaza pe Maia Sandu e ca in calitate de premier a oferit un control strategic care favoriza Moscova. Dar cat a fost premier Maia de fapt a slabit controlul Rusiei, mult mai mult decat a a facut orice lider din gruparea pro-unionista. Sprijinul european castigat de Maia a fost de fapt prima batalie castigata cu Moscova. Partizanii paradigmei geopolitice mai spun ca de fapt Moscovei ii convine ca in Moldova UE sa aduca bani iar Putin sa controleze politic situatia. Nimic mai fals, cazul Ucrainei este exemplul perfect. Si acolo se spera ca se puteau acomoda interesele Federatiei Ruse cu interesele UE si vedem acum unde s-a ajuns. Parghia economica europeana in Moldova va fi imposibil de controlat politic de la Moscova iar influenta economica europeana va creste in Moldova si Ucraina spre dezavantajul Moscovei.

2. „Cei peste 30 de ani de independenta ai Republicii Moldova nu reprezinta nimic din perspectiva paradigmei geopolitice”. Aceasta ar fi a doua mare limita a paradigmei geopolitice. Sa crezi ca in 30 de ani totul a ramas incremenit ca la destramarea  URSS. Cu o mana de patrioti moldoveni visand si lutpand pentru unirea cu Romania, chiar si prin poduri de flori si cam atat. Sa ignori faptul ca noile generatii de moldoveni sunt diferiti de vechea generatie este o greseala strategica. Iar aceasta abordare ingusta blocheaza orice efort de a gasi solutii adaptate situatiei reale din Moldova. Liderii precum Maia Sandu si Andrei Nastase nu pot fi intelesi in paradigma geopoltica pentru ca in sine modelul nu mai poate fi inteles in conditiile actuale. Tinerele generatii vor alege liderii care ii reprezinta, schimbarea a avut loc in toata Europa. Cine credea in 1997 sau 2004 ca vom avea  schimbari dramatice in spectrul politic din Romania. Acum mai avem un singur partid istoric si acela stampilat USL adica extrem de ambiguu din punct de vedere ideologic.

Bombardati cu paradigma geopolitca cine din Romania ar fi crezut acum 10 ani ca tabara pro-unionista va disparea politic de la paraghiile puterii din Chisinau? Majoritatea credeau ca in timp, noua generatie va sprijini aceasta tabara si a fost o credinta gresita. Pentru paradigma geopolitica ideea de a te confrunta cu ceva nou in politica sau societate e echivalent cu implicare a Moscovei si asta blocheaza orice analiza sau discutie despre cauzele reale ale unor evolutii din Republica Moldova. Ideea de a discuta despre evolutii economice, coruptie, probleme sociale si noile asteptari sociale sunt neimportante pentru sustinatorii paradigmei geopoltice. Din transeele confruntarii cu Moscova orice nou subiect ne-geopolitic sufera doua tratamente. Ori intra la categoria „noua directie de actiune a Moscovei” ori la categoria „naivitati locale cu statut de vulnerabilități”. Bref, paradigma geopolitica ignora aproape total evolutia Republicii Moldova ca stat independent si asta ne duce ultima parte a comentariului nostru.

3. „Republica Moldova nu poate scapa de   influenta Rusiei decat prin unirea directa cu Romania sau indirect prin intrarea in NATO si UE.” Ideea de a considera Republica Moldova un spatiu de interes strategic pentru Romania sau pentru marile puteri care pot acorda un nou statut Republicii Moldova ridica mai multe probleme. Prima ca ignora evolutia interna din Republica Moldova. Sustinatorii paradigmei geopolitice ignora chiar lectia Marii Uniri. Al doilea aspect, Romania din 1990 incoace a refuzat sau a evitat sistematic sa abordeze problema unirii la nivel de stat. Partizanii geopolitici explica asta prin faptul ca marile puteri s-au opus ideii dar nu explica de ce nu a existat vointa politica in Romania si Moldova. Daca totul s-ar explica prin faptul ca Ion Iliescu si FSN/PSD au fost impotriva  atunci de ce nici Emil Constantinescu nu a ridicat problema pe tapet? Daca in anii 90 si Romania si Moldova erau sub influenta Rusiei, ce a impiedicat Romania dupa intrarea in NATO si UE sa initieze demersul? Raspunsul il stim, nimeni nu vede cu ochi buni o Romanie care cere alipirea de teritorii. Nu acesta este modelul european la care am aderat. Nici Moldova nu vede cu ochi buni unirea. Se vede acum la aceste alegeri prezidentiale, cand candidatii unionisti iau procente foarte mici, mult sub procentele vehiculate de studii care prezentau un curent pro-unionist consistent. Votantii nu se indentifica cu liderii unionisti si ar trebui sa fie o premisa de luat in calcul pentru politica externa a Romaniei.

Cateva remarci finale. O paradigma geopolitica nu are nimic negativ in ea in schimb transformarea ei in discurs propagandistic poate genera o lovitura de bumerang pentru emitent. Daca aplici acesta paradigma aiurea pentru spatii nerelevante geopolitic evident ca ajungi la interpretări trase de par iar daca reușești sa o transformi in linie oficiala de politica externa atunci se va merge din esec in esec dand vina cand pe Moscova cand pe interesele obscure al unor puteri. In comparatie cu geopolitica, realismul ajuta mai mult pentru ca discuta echilibrat interesele dar si sursele de putere, iar Romania nu a avut o politica externa realista fata de Republica Moldova. Bucurestiul nu a reusit sa controleze si sa demonstreze ca poate gestiona la nivel de surse de putere relatia cu Republica Moldova.

O parte buna a paradigmei geopolitice este ca pozitioneaza Romania corect in arhitectura de securitate europeana dar nu reuseste sa evalueze agenda de securitate nationala prin acesta prisma si nici nu gaseste solutii altele decat cele care rezulta din jocul marilor puteri. Pragmatic vorbind ar mai fi o parte buna, paradigma geopolitica ne arata si cum evolueaza profilul strategic al Romaniei si identifica limitele si esecul modelului de „Bucuresti-lider regional” promovat asiduu in politica noastra externa. Esecul Romaniei in relatie cu Republica Moldova, esec bazat pe modelul paradigmei geopolitice aplicata de decidentii romani, este testul major pierdut al tezei ca Romania are potential de lider regional. Despre solutii si alternative la paradigma geopolitica voi scrie cu alta ocazie, probabil dupa turul 2 al alegerilor din Republica Moldova.