Cele doua parteneriate strategice ale SUA cu Romania

Oarecum intors din concediu as vrea sa consemnez si eu una-doua observatii pe marginea intalnirii la varf Romania-SUA.

Este bine ca s-a desfasurat asa cum ne-am asteptat, adica prin confirmarea unei relatii bilaterale care nu a fost influentata de evolutiile negative din agenda transatlantica. A contat determinarea administratie Trump de a pastra grupul de aliati est-europeni inclusiv Romania care in ultimii ani au reusit sa se adapteze la noua abordare a presedintelui Trump.

Vizita presedintelui Iohannis a fost putin diferita, mai discreta si mai putin fructuoasa decat ma asteptam. Nu a mai avut o conferinta de presa comuna ca acum 2 ani, fara exces de poze, fara program in Washington, fara bai de multime cu romanii din America, fara interviu sau comunicat amplu dupa vizita. Deci ceva nu prea a mers in planul Cotroceniului.

SUA s-a achitat insa cu brio de parteneriatul strategic, de fapt de cele doua parteneriate strategice. Pentru ca dupa cum a aratat vizita, aceasta a avut doua capitole, la nivelul sefilor de state si capitolul guvernamental.

La primul capitol, cel prezidential, totul a fost cum stim, poate putin mai estompat ca simbolism, dar a fost ok. Declaratia finala comuna politica este una buna, nu la fel de buna ca precedentele, mult prea sumara, probabil ca adminsitratia Trump prefera acorduri si intelegeri economice consistente si nu declaratii care reiau de 15 ani acelesi lucruri si idei, putin reformulate, dar asta este. Trump a facut pe plac lui Iohannis dar nu a acceptat formularea unei declaratii ample numai buna de folosit electoral in Romania.

La nivel guvernamental, lucrurile sunt destul de neclare din cauza Romaniei. Guvernul Dancila a mimat sprijinul pentru organizarea vizitei si gestionarea unor dosare de lucru care sa fie fructificate cu ocazia vizitei. Iar Presedintele Iohannis a incercat si a reusit sa elimine prezenta guvernamentala in cadrul vizitei.

Mare greseala a Presedintelui Iohannis a fost sa nu aiba suita guvernamentala. Daca se stia ca se va semna un acord in domeniul 5G, politicos, diplomatic si protocolar era sa vina ministrul Comuncatiilor din Romania sa semneze cu omologul american acordul. Asa ar fi facut presedintele Trump daca ar fi venit in Romania si ar fi avut de semnat un acord guvernamental. Dar sa pui un ambasador, G. Maior pe care guvernul Dancila il vrea retras cat mai repede, sa semenze un acord tot in numele guvernului Dancila este mult prea mult. Cum a primit mandatul de la guvern? nu se stie. Cum a gestionat prsedintele Iohannis chestiune s-a vazut, fara interactiune cu Dancila.

Meritul Americii este ca accepta de ani de zile sa gestioneze de fapt doua parteneriate strategice cu Romania pentru ca asta este situatia. Satisface pretentiile lui Iohannis si pretentiile guvernului pe directii diferite. Bine nu este, pentru ca si SUA avand propriile sale probleme este problematic sa gestioneze si incoerenta noastra la nesfarsit.

De pe agenda, 2 elemente noi au iesit in evidenta, problema coordonarii in privinta competitiei strategice cu China si cooperaarea in domeniul securitatii cibernetice (pentru mine acordul pe 5 G este mai putin despre China cat despre securitatea cibernetica).

In final as spune ca dovada ca aceste parteneriate strategice ale SUA cu Romania functioneaza si dau rezultate este sprijinul acordat de administratia Trump pentru numirea lui Mircea Geoana in pozitia de Secretar General adjunct NATO.

Poate si din aceasta cauza exista o oarecare mahnire la Cotroceni, presedintele Iohannis a realizat ca de fapt cele doua parteneriate strategice ale SUA cu Romania nu se invart in jurul persoanei domniei sale.

Situaţie explozivă în Golf. Emisiune Adevarul Live

Despre situatia tensionata din zon Golfului am discutat vineri la emisiunea Adevarul Live, la invitatia lui Ion Ionita, impreuna cu Cristian Diaconescu. Link la inregistrarea video aici sau mai jos.

SUA versus Iran. Cat de aproape sunt de o criza ?

In asteptarea planului de pace american pentru procesul de pace dintre Statul Israel si Autoritatea palestiniana, atmosfera se cam incinge in Orientul Mijlociu.

Am avut atacurile cu rachete lansate spre orasele israeliene. A urmat scrisoarea ultimatum a Teheranului pentru partile implicate in tratatul nuclear.

Iar in aceste zile avem polemici americano-iraniene privitor la tranzitul si securitatea maritima in Golful Persic si mai ales stramtoarea Ormuz.

Cum probabilitatea creste sa avem un conflict generat de o criza declansata accidental sau din nervi intinsi la maxim pe teren, evident ca au aparut si zvonurile despre posibile pregatiri americane de a gestiona o situatie de criza cu Iranul. Trump would consider sending ‘a hell of a lot more’ than 120,000 troops to Middle East

Zvonul acesta circula in timpul navetei diplomatice a Secretarului de stat Mike Pompeo in Europa si Rusia si pune in garda in special Kremlinul.

Si astfel Vladimir Putin incepe sa aiba un meniu bogat cuprinzand Venezuela, Iran, Ucraina, zone in care SUA va accelera implicarea. Daca mai adaugam si planul pentru Israel si Autoritatea palestiniana si eventualitatea relansarii discutiilor nucleare americano-ruse, evident ca Federatia Rusa sa va confrunta cu deschiderea prea multor fronturi.

Nu vom avea un conflict direct intre cele doua state, in schimb Iranul se va agita din ce in ce mai mult la nivel regional. Probabil temerea cea mai mare a Teheranului ramane un eventual acord americano-rus pentru delcansarea unor negocieri care sa vizeze teritoriile palestiniene, situatia din Siria si Orientul Mijlociu.

Probabil ca adevarata pozitionare americana va fi mai clara pe toamna sau pe final de an si atunci vom vedea daca Rusia va fi pregatita cu solutii sa mentina intiativa macar la nivel regional.

Parteneriatul strategic Romania SUA in era Tariceanu

Sa va spun sincer am evitat sa abordez subiectul parteneriatului strategic Romania SUA pe blog din doua motive.  Primul, pentru ca acest parteneriat strategic am considerat si consider ca este singurul instrument de acest tip care pentru Romania chiar functioneaza. Noi declaram oficial ca mai avem parteneriate strategice si cu alte tari, europene, dar ele sunt doar nominal denumite parteneriate strategice, acestea au rezultate modeste care de fapt intra in sfera relatiilor bilaterale obisnuite. Nu critic situatia, Romania este o tara mica cu capacitati limitate. Are potential sa mai creasca dar nu in actualele conditii. Ca am putea avea mai multe afaceri cu America, poate mai multe proiecte educationale de anvergura, ca am putea avea un schimb comerical mai ridicat, da, posibil dar sa nu ne facem iluzii, nu avem strategie si nici consens national pentru a schimba amplitudinea parteneriatului. Dupa 15 ani de povesti despre cat de lider regional este Romania, vedem de fapt cum stam.

A doilea motiv este ca mai studiez ce se intampla la noi pe linia Parteneriatului cu SUA. Actuala putere cu o pierdere accentuata de credibilitate internationala incearca sa dea o alta interpretare parteneriatului. PSD ALDE au mostenit un foarte bun parteneriat cu SUA dar nu au preluat integral si filosofia lui. America a acceptat acest parteneriat pentru ca avem valori si interese comune. Da, parteneriatul este asimetric, a fost intial o compensare si un instrument prin care Romania si-a atins tinta de a intra in NATO dar s-a transformat intr-un mecanism care ofera garantii de securitate Romaniei ca aliat cu statut special. Nu stiu ce vrea actuala putere ? Vrea sa consolideze Parteneriatul ? Pai nu este suficient sa declari ca dai 2 % pentru aparare si ca inchei contracte pentru armament american. Cand incepi sa sapi la temelia statului de drept nu prea mai esti partenerul Americii. Esti doar un stat care reprezinta cea mai slaba veriga din parteneriat, ori America stie asta. Parteneriatul strategic ar fi trebui sa fie un bun cadru de schimbare in directia buna. Si multa vreme chiar a dat rezultate. Acum insa am dubii si daia tot studiez ce se va intampla cu Parteneriatul strategic.

Eu nu sunt genul de comentator care sa considere Parteneriatul strategic ori o trambulina pentru brandul personal si sa vorbesc despre el pentru propria imagine, ori o tema care este tabu ca „sa nu ii suparam pe americani”.

Deci abordarea ca spune ca „nu sunt probleme cu parteneriatul ” nu este una care s ao accept cand stiu ca Romania este veriga slaba pentru ca sunt domenii interne care afecteaza direct acest parteneriat.

Sa revenim la chestiunea Tariceanu care ofera niste explicatii dupa calatoria in SUA privind informatii care sugerau ca a fost implicata o firma de lobby.

Pe pagina Hotnews aveti pozitia Presedintelui Senatului Calin Popescu Tariceanu

”Am angajat o firmă de consultanță care face activitatea de lobby pe lângă autorități, legal (…). Eu nu pot să stau la mâna unui ambasador care de cinci nu a fost în stare să programeze o vizită a parlamentarilor români sau a unui prim-ministru pentru a avea contacte cu cei din administrația americană”, a declarat Tăriceanu joi seară la Digi24, subliniind că ”ambasadorul român nu a mai permis niciunui oficial român să ajungă acolo”.

Nu vad cum sa ajunga fostul premier Tariceanu, altfel decat cu lobby platit, sa se vada cu omologul american si sa aiba alte contacte cu administratia Trump cand el a fost cel care a incercat sa retraga misiunea militara romaneasca din Irak fara consultari cu partenerul american ?

Cum sa ajungi altfel, decat daca platesti, sa ajungi prin SUA dupa ce a lovit puternic in DNA si SRI, doua structuri ale statului roman care erau direct implicate in obiectivele parteneriatului strategic cu SUA ?

Calin Popescu Tariceanu, presedintele ALDE mai are putin si se va confrunta cu excluderea partidului sau din grupul european ALDE pe motive de justitie si stat de drept.

Bun, acum sa ne inchipuim ca Tariceanu va ajunge Presedintele Romaniei. Cum credeti ca va evolua parteneriatul  strategic cu SUA ?