Statele Unite in politica mondiala. Aparitie editoriala

Astazi am primit de la prof. Eugen Lungu un exemplar din cartea coordonata de domnia sa. Puterea si influenta Statelor Unite in politica mondiala. Repere istorice si geopolitice ale perioadei 1945-2020. Coordonator Eugen Lungu, Editura Militara, Bucuresti 2020.

In volum am si eu o modesta contributie, capitolul Tipologia globala a zonelor gri si viitorul parteneriatelor strategice ale SUA. Implicatii pentru Romania.

Cele doua parteneriate strategice ale SUA cu Romania

Oarecum intors din concediu as vrea sa consemnez si eu una-doua observatii pe marginea intalnirii la varf Romania-SUA.

Este bine ca s-a desfasurat asa cum ne-am asteptat, adica prin confirmarea unei relatii bilaterale care nu a fost influentata de evolutiile negative din agenda transatlantica. A contat determinarea administratie Trump de a pastra grupul de aliati est-europeni inclusiv Romania care in ultimii ani au reusit sa se adapteze la noua abordare a presedintelui Trump.

Vizita presedintelui Iohannis a fost putin diferita, mai discreta si mai putin fructuoasa decat ma asteptam. Nu a mai avut o conferinta de presa comuna ca acum 2 ani, fara exces de poze, fara program in Washington, fara bai de multime cu romanii din America, fara interviu sau comunicat amplu dupa vizita. Deci ceva nu prea a mers in planul Cotroceniului.

SUA s-a achitat insa cu brio de parteneriatul strategic, de fapt de cele doua parteneriate strategice. Pentru ca dupa cum a aratat vizita, aceasta a avut doua capitole, la nivelul sefilor de state si capitolul guvernamental.

La primul capitol, cel prezidential, totul a fost cum stim, poate putin mai estompat ca simbolism, dar a fost ok. Declaratia finala comuna politica este una buna, nu la fel de buna ca precedentele, mult prea sumara, probabil ca adminsitratia Trump prefera acorduri si intelegeri economice consistente si nu declaratii care reiau de 15 ani acelesi lucruri si idei, putin reformulate, dar asta este. Trump a facut pe plac lui Iohannis dar nu a acceptat formularea unei declaratii ample numai buna de folosit electoral in Romania.

La nivel guvernamental, lucrurile sunt destul de neclare din cauza Romaniei. Guvernul Dancila a mimat sprijinul pentru organizarea vizitei si gestionarea unor dosare de lucru care sa fie fructificate cu ocazia vizitei. Iar Presedintele Iohannis a incercat si a reusit sa elimine prezenta guvernamentala in cadrul vizitei.

Mare greseala a Presedintelui Iohannis a fost sa nu aiba suita guvernamentala. Daca se stia ca se va semna un acord in domeniul 5G, politicos, diplomatic si protocolar era sa vina ministrul Comuncatiilor din Romania sa semneze cu omologul american acordul. Asa ar fi facut presedintele Trump daca ar fi venit in Romania si ar fi avut de semnat un acord guvernamental. Dar sa pui un ambasador, G. Maior pe care guvernul Dancila il vrea retras cat mai repede, sa semenze un acord tot in numele guvernului Dancila este mult prea mult. Cum a primit mandatul de la guvern? nu se stie. Cum a gestionat prsedintele Iohannis chestiune s-a vazut, fara interactiune cu Dancila.

Meritul Americii este ca accepta de ani de zile sa gestioneze de fapt doua parteneriate strategice cu Romania pentru ca asta este situatia. Satisface pretentiile lui Iohannis si pretentiile guvernului pe directii diferite. Bine nu este, pentru ca si SUA avand propriile sale probleme este problematic sa gestioneze si incoerenta noastra la nesfarsit.

De pe agenda, 2 elemente noi au iesit in evidenta, problema coordonarii in privinta competitiei strategice cu China si cooperaarea in domeniul securitatii cibernetice (pentru mine acordul pe 5 G este mai putin despre China cat despre securitatea cibernetica).

In final as spune ca dovada ca aceste parteneriate strategice ale SUA cu Romania functioneaza si dau rezultate este sprijinul acordat de administratia Trump pentru numirea lui Mircea Geoana in pozitia de Secretar General adjunct NATO.

Poate si din aceasta cauza exista o oarecare mahnire la Cotroceni, presedintele Iohannis a realizat ca de fapt cele doua parteneriate strategice ale SUA cu Romania nu se invart in jurul persoanei domniei sale.

Situaţie explozivă în Golf. Emisiune Adevarul Live

Despre situatia tensionata din zon Golfului am discutat vineri la emisiunea Adevarul Live, la invitatia lui Ion Ionita, impreuna cu Cristian Diaconescu. Link la inregistrarea video aici sau mai jos.

SUA versus Iran. Cat de aproape sunt de o criza ?

In asteptarea planului de pace american pentru procesul de pace dintre Statul Israel si Autoritatea palestiniana, atmosfera se cam incinge in Orientul Mijlociu.

Am avut atacurile cu rachete lansate spre orasele israeliene. A urmat scrisoarea ultimatum a Teheranului pentru partile implicate in tratatul nuclear.

Iar in aceste zile avem polemici americano-iraniene privitor la tranzitul si securitatea maritima in Golful Persic si mai ales stramtoarea Ormuz.

Cum probabilitatea creste sa avem un conflict generat de o criza declansata accidental sau din nervi intinsi la maxim pe teren, evident ca au aparut si zvonurile despre posibile pregatiri americane de a gestiona o situatie de criza cu Iranul. Trump would consider sending ‘a hell of a lot more’ than 120,000 troops to Middle East

Zvonul acesta circula in timpul navetei diplomatice a Secretarului de stat Mike Pompeo in Europa si Rusia si pune in garda in special Kremlinul.

Si astfel Vladimir Putin incepe sa aiba un meniu bogat cuprinzand Venezuela, Iran, Ucraina, zone in care SUA va accelera implicarea. Daca mai adaugam si planul pentru Israel si Autoritatea palestiniana si eventualitatea relansarii discutiilor nucleare americano-ruse, evident ca Federatia Rusa sa va confrunta cu deschiderea prea multor fronturi.

Nu vom avea un conflict direct intre cele doua state, in schimb Iranul se va agita din ce in ce mai mult la nivel regional. Probabil temerea cea mai mare a Teheranului ramane un eventual acord americano-rus pentru delcansarea unor negocieri care sa vizeze teritoriile palestiniene, situatia din Siria si Orientul Mijlociu.

Probabil ca adevarata pozitionare americana va fi mai clara pe toamna sau pe final de an si atunci vom vedea daca Rusia va fi pregatita cu solutii sa mentina intiativa macar la nivel regional.