Pentru UE, acesta toamna va fi mai fierbinte decat luna mai, luna alegerilor pentru Parlamentul European.
Motivul va fi termenul de 31 octombrie pentru Brexit. Aceasta situatie unica de a avea o echipa noua in Bruxelles, un nou Parlament european si un termen de incheiere pentru un Brexit complicat cand lucrurile inca nu sunt asezate ar putea fi foarte riscant.
Un alt motiv va fi posibila prezenta a europarlamentarilor apartinand Partidului Brexit din Marea Britanie in miezul legislativului european.
Un motiv si mai serios va fi decizia Guvernului May de a mai forta un al doilea referendum pentru Brexit.
Alt motiv ar fi posibila aparitie a unui grup politic european sau o alianta europeana a populistilor de extrema dreapta cu Orban si Salvini fanioane in Parlamentul European.
Si nu in ultimul rand, pentru ca vom avea un nou sef de Comisie Europeana care va prelua din mers cosmarul Brexit.
Cu o gestionare slaba a subiectului Brexit vom ajunge sa avem un an 2020 chiar mai complicat.
„In terms of legitimacy, if the Brexit Party wins this election arguing for a WTO Brexit, and we get significant support and we win, I think we will have democratic legitimacy to have a say in how we proceed from here,” said Farage at a press conference on Tuesday.
Brexitul atrage multa patima si emotie. Am citit pe Euronews un exemplu, un fel de avanpremiera, la ce ne-am putea astepta imediat dupa un Brexit, indiferent de scenariu. In acest articolse vede ca nervii sunt intinsi la maxim in Marea Britanie iar ocaziile de a mai racorii capetele infierbantate vor fi cautate cu asiduitate.
Atitudini
Euronews a prezentat cazul unei soprane, Anna Patalong, ferventa pro-europeana, care a decis sa poarte la un concert culorile si simbolurile UE.
Sursa: Euronews
Acest tip de atitudine, de afisare si auto-definire va fi o tendinta care a aparut ca sa ramana multa vreme in societatea britanica. Perioada in care Marea Britanie a fost in UE a marcat o generatie si schimbarea este evidenta. Europa va fi mult mai prezenta in inimile britanicilor, chiar mai mult decat se asteptau unii sau altii si asta va da multe batai de cap taberei pro-Brexit.
Simbolicul va deveni mai important
Stirea din Euronews prezinta polemica dintre sotul sopranei si partizani pro-Brexit. Sotul a postat pe tweeter informatia ca sotiei sale i s-a cerut sa isi schimbe tinuta. Din acesta cauza spuneam ca Brexitul atrage multa patima si emotie, oamenii devin sensibili la orice actiune simbolica, sugestie sau initiativa care ar urmari sa marcheze teoritorii mentale ale celor doua tabere.
Impresia mea este ca simbolicul va deveni mai important in aceasta polemica, in contextul in care taberele sunt bine definite, argumentele rationale si strategiile au fost epuizate si evident situatia este de blocaj. Aceasta directie va fi accelerata de mentinerea taberei pro-Brexit la putere, parghiile economice si administrative vor fi orientate spre atenuarea celeilalte tabere.
In acest mediu intolerant probabil ca vor incepe sa apara simbolurile pro-Europa si pro-Brexit. Acestea vor defini noua realitate politica din UK. Iar in conditii de incertitudine simbolurile iau locul unor mecanisme sociale care asigura stabilitatea unor atitudini si sentimentul de coeziune in grupul respectiv. Britanicii pro-Europeni isi vor inventa propriul limbaj simbolic, cu exponenti, cu proiecte si intitiative. Vor avea nevoie de o identitate.
Realitatea post-Brexit
In acest moment am putea spune ca dupa Brexit, UE va fi constant subiect de campanie negativa si demonizare. Tranzitia cu toate greutatile sale va fi mediatic acoperita sau ocultata de campanii permanente anti-UE iar treptat canalele pro-EU vor scadea ca impact si importanta. Doar asa se poate deturna preocuparea de a face fata greutatilor separarii de Europa. Pe acest fond, tabara pro-EU va apela la forme simbolice asa cum am vazut mai sus.
Realitatea post-Brexit va fi dura, probleme economice interne, incercari de a defini UE ca tap ispasitor, tabara pro-UE va fi tinta izolarii iar riscul de intarire a nationalismului si populismului va creste in UK.
Ar fi greu de anticipat acum pana unde se va merge cu acest tip de abordare dar sigur multi vor dori sa raspunda macar simbolic realitatii post-Brexit.
Joi am participat la emisiunea Euroatlantica de la Radio Romania Actualitati. Impreuna cu Radu Dobritoiu am discutat despre o tema mai putin abordata si/sau mediatizata in acest inceput de an, relatia dintre Brexit si securitatea europeana.
Transcriere emisunii facuta de Rador o gasiti mai jos.
Agonia Brexitului va deveni istorica si se va studia in scoli ca unul dintre cele mai controversate momente din istoria Europei. Pentru expertii in integrare, Brexitul va fi mana cereasca in plan teoretic. Acum vedem multe brese in constructia proiectului european, evaluam lideri in momente tensionate si putem analiza curentul euroscepetic in aspecte mai putin anticipate.
Toate semnalele dinspre legislativul de la Londra par sa indice ca acordul negociat nu va fi baza iesirii Marii Britanii din UE. Iar daca va fi o prelungire agreata de UE, ea va fi una pur tehnica si nu va permite negcierea unui alt acord.
Cred ca intram in faza pregatitoare, destul de scurta, a unui Brexit de facto in care partile vor aplica fiecare un scenariu de iesire fara acord. Partea complicata vine atunci cand trebuie sa anticipam ce fel de criza va genera masurile unilaterale continute de planurile pregatite separat de Londra si Bruxelles.
In toata aceasta harababura exista totusi o speranta. Am in vedere ca partile au negociat un acord comprehensiv care sta la baz aunui plan comun, partile isi cunosc rolurile, obligatiile si setul d emasuri agreate. Asta ar trebui sa ne sugereze ca negocierea nu a fost in zadar. Cele doua planuri de rezerva pentru no-deal de fapt au fost elaborate in paralel si, este presupunerea mea, au copiat o parte din prevederile acordului.
Perspective
Negocierea in sine si rezultatul ei, adica proiectul de acord raman cele doua instrumente prin care au fost influentate planurile de rezerva si au fost pregatite institutiile, decidentii si publicul in general in ambele tabere.
Deci exista potential ca aceste planuri sa fie legate mai tare sau mai slab, adica sa se coordoneze chiar daca din punct de vedere politic nu exista lumina verde pentru acord. Aceste forme de coordonare, mai mult de natura operationala si administrativa, fara o decizie strategica, au fost generate si de o serie de intelegeri si acorduri bilaterale realizate de Londra cu tari precum Franta, Germania si Olanda.
Am scris o schita (format PDF – aveti un link de descarcare) sub forma unei matrice, pentru a identifica zonele in care cele doua posibile planuri de criza interactioneaza, tipurile de interactiune (necoordonare, semi-coodonare si coordonare) si posibile pachete de masuri care sunt incluse in aceste planuri de criza. Materialul poate fi descarcat si folosit cu mentionarea sursei: „Claudiu Degeratu https://claudiudegeratu.ro” .
in final, cred ca UE are o obligatie de constiinta pentru a implementa un plan suplimentar de sprijin pentru UK. In cazul in care amplitudinea crizei ar depasi capacitatea de rezilienta din UK din anumite sectoare cum ar fi sectorul medical, lupta anti-terorista sau serviciile din sectorul educational, Bruxellesul va trebui sa ajute. UE poate sa ofere asistenta daca ne vom confrunta cu aspecte umanitare.
Ar fi de citit articolul lui John Palmer- A Second Referendum – But What About? despre actuala stare de fapt din societate si guvernul britanic. Autorul este clar preocupat nu atat de dezbaterile privind organizarea unui nou Brexit, cat de faptul ca un asemenea proces va fi pentru a doua oara un proces cu deficiente. Primul Brexit a avut doua hibe mari. Prima, lipsa unor intrebari care sa indice solutiile privind calea de urmat (un exemplu ar fi natura granitei dintre Irlanda si Irlanda de Nord) si a doua, lipsa unor informatii privind implicatiile post-Brexit.
Both factions in the government are struggling to articulate a detailed Article 50 negotiating mandate handicapped by the dearth of trade expertise in Whitehall. The UK lost most of its foreign trade competence to the EU 40 years ago, but the Brexiteers had no idea of how acute the shortage of expertise really was until they took office.
