Cum stăm cu situația refugiaților ?

Stăm prost, planurile guvernului au fost foarte bune. Puteți vedea mai jos cam care e gradul de incompetență al unui ministru ca Vasile Dîncu. Care perorează cu grație prin lucerna patriei.

Intre timp altii de la guvern recunosc ca de fapt stam mult mai prost la pregatire si capacitate. Vasiel Dîncu in stilul raportarilor din agricultura de pe vremea lui Nicolae Ceausescu, raporteaza in februarie ca putem caza o jumatate de milion de refugiați. Un fel de 14000 de kilograme de prorumb boabe pe cap de vita furajata la hectar.

Halal sa ne fie cu asa ministru la aparare si sa speram ca avem noroc si suntem feriti de vreo situatie militara care sa ne vizeze direct. Vedeti mai jos cati refugiati de fapt poat fi gazduiti de Romania. Un numar mult prea mic pentru ce va veni peste noi si mult prea putin in comparatie cu cat poate Polonia sa primeasca si sa gestioneze.

Avem o incapacitate cronica de a gestiona situatii de criza si avem mare noroc cu voluntarii si asociatiile.

Sindromul 1968

Pentru ca circula o serie de documente scurse privind actualizarea unor situatii cu personalul in rezerva din sectorul bugetar pentru a se afla cine mai este apt combatant de lupta sau nu, vreau sa fac cateva comentarii.

Comentez mai ales pentru cei care acum alearga disperati sa dea dezmintiri, sa combata fake news si sa dreaga busuiocul cand este deja uscat si ofilit, tocmai bun de pus la ierbar.

Daca iti vine ideea sa rezolvi o problema restanta din legea pentru pregatirea populatiei sau a rezervistilor dupa ce ani de zile nu ai facut nimic ca Guvern, trebuia sa iti iei masuri de precautie pentru ca vei face acest lucru intr-un context tensionat. Iesi frumos, înainte de a trimite adresele respective, si anunti ca vei trimite adresele si ca respectivele documente nu au legatura cu vreun razboi care sta sa vina.

Este neprofesionist pentru un premier care se pretinde general al Armatei romane sa ordone, ca la trupa, executarea unui ordin cand de fapt trebuia sa stie ca trimiterea unei asemenea adrese este gaz pe foc in actualul context.

Ar fi bine sa iesim din Sindromul 1968 creat de Nicolae Ceausescu. Atunci, in august, liderul a condamnat cu vehementa invazia ruseasca in Cehosolvacia. Dupa aia disperat, confruntat cu zvonurile despre o posibila invazie sovietica in Romania, geniul din Carpati a ordonat sa se pregateasca populatia pentru aparare. Aparatul guvernului de atunci a primit ordin sa faca totul in secret ca sa nu induca panica in populatie si sa nu tensioneze relatia cu Moscova.

Ca si atunci si acum, cei de la Guvern, se spera sa nu faca valva, sa nu se creeze panica. Asta cand toti stiau si stim ca pasul logic urmator dupa un razboi intr-o tara vecina este ca statul roman sa pregateasca populatia si mai ales pe rezervisiti. Nu poti sa tragi semnalul de alarma si dupa aia sa te astepti ca lucurile sa revina la normal.

Nu poti sa nu faci nimic ani de zile pentru pregatirea rezervistilor si dupa aia sa iesi si sa acuzi pe altii ca răspândesc fake news cand tu nu ai facut un minim de efort sa comunici proactiv ce erai obligat prin lege sa faci. Acum culegi roadele propriei inactivitati si lipsa de responsabilitate politica.

Totul ar fi fost simplu daca prevederile din legi privind evidenta si pregatirea rezervistiilor ar fi fost gestionate profesionist si constant de catre MApN, alocand resurse, reformand sistemul fortelor de rezerva si mai ales dezvoltand o strategie de comunicare proactiva.

In realitate nimeni nu a urmarit aplicare prevederilor legii pentru ca ar fi presupus efort, interes si resurse. Acum este prea tarziu, oamenii nu inteleg decat partial iar dezmintirile rezolva partial.

Avem o Strategie nationala de aparare a tarii unde se vorbeste despre dezvoltarea capacitatilor de aparare, forte de rezerva si pregatir a populatiei. La CSAT in fiecare an se emite un comunicat in care Presedintele K Iohannis ne spune ca au fost indeplinite toate obiectivele si planurile. Ca trebuie sa stim ca suntem aparati.

Dar ghinion, acum vedem ca unii incep sa se agite sa rezolve ce trebuiau sa rezolve acum cativa ani imediat dupa 2014.

Principiul ficusului cu fermoar la gură

Geopoliticianul liberal O Raetchi ne spune pe ziare (com) ca liderii Romaniei stiau din toamna ca Rusia va invada si ca daia a fost pus premier Generalul Ciuca.

Nu comentez cultul ceaușist al personalității folosit de dl Reatchi pentur a reveni în grațiile cercului de la Cotroceni, voi ramane la tema noastră, lipsa de comunicare a ficusului.

Dupa dl Reatchi romanii aproape ca stiau de probabilitatea invaziei cu mult inainte sa afle si ministrul rus al apărării Soigu si restul generarilor din Armata rosie.

Dar noi nu am spus la nimeni, nu, nu, noi jucam strategic.

Articolul lui Raetchi este din seria ”Serviciile noastre sunt asa de bune ca nici lor nu le vine sa creada” noroc ca se gaseste unul ca dl. Raetchi si care ne arata adancimea, profunzimea si stralucirea …

Mai jos aveti argumentul suprem al oricărui trepăduș din sistem ”Noi știam dar nu am vrut sa panicăm populația.

Cam asa a fost si cu pandemia în ianaurie februarie 2020.

Nu avem voie sa comunicăm nimic pentru că panicăm.

Fraierii de lideri americani au anuntat pe 14 noiembrie in gura mare de la varful Casei Albe ca vine invazia. Câtă panică a stânit în România unde știrea s-a văzut pe toate canalele ? Asta nu mai spune Raetchi. Pentru prospătul director responsabil cu reziliența (un concept care presupune in alta tari să cooperezi cu un cetatean informat si avizat) important este sa avem încredere oarbă intr-un presedinte care preferă să ne ofere recomandări pentru sporturi de weekend și să nu ne îngriorăm că ar putea să vină rușii sau pandemia.

O Raetchi marele director peste rezilienta ar trebui sa stie:

  • nu poti construi incredere cu argumente post-factum de tipul ”vedeti ca am avut dreptate, au venit rusii asa cum stiam noi si ce bine e ca nu v-ați ingrijorat inutil ”
  • un comportament pro-activ in sfera comunicarii va fi mult mai apreciat decat 100 de argumente retorice cu ce s-ar fi putut intampla….
  • comunicarea unei situatii tensionate internationale venita din surse mutiple nu va putea fi gestionata si compensata prin tacerea liderilor nationali. Romanii nu mai sunt in bula comuncațională a sistemului inca din 1990.
  • Comunicarea proactiva presupune decizii care sa intareasca increderea. Evident ca din noiembrie pana in ianuarie la Guvern nu putem vorbi de decizii in acest sens. Nivelul de secretomanie este asa de mare ca doar un geniu al comunicarii ar fi putut sa faca minuni, dar cu un premier care are probleme de credibilitate si un presedinte cu probleme mari de comunicare Romania nu poate fi un reper. Si daca am fi stiut din august 2021 de inavzie, tandemul Ciucă- Iohannis nu reprezintă o sursă de incredere.
  • Serviciile secrete din Europa si SUA au inceput imediat dupa 2014 sa ofere cu regulariate informări oficiale publice, rapoarte publice și participă la audieri parlamentare despre activitatea Federație Ruse în diverse domenii vizând țările lor. Sunt deschiși și iși asumă să fie evaluați transparent în conformitate cu legea iar cetateanul s-a obișnuit cu informarea ritmică privind activitățile Rusiei.
  • În Romania sefii SRI SIE au venit la niște informări secrete după ce s-a declanșat invazia. Nici nu s-a pus problema să vină și șeful de la Informații militare. Nici nu s-a pus problema de raport public sau o informare profesionistă parlamentară. Practic trebuie sa il credem pe cuvânt pe O Raetchi și alții ca ei că trebuie să avem încredere, pentru ca directorii SRI si SIE nici macar nu au curajul să pronunțe sintagma ”Vă rog sa aveți încredere că ….”.
  • Populația intra in panica in doua cazuri: cand nu le spui nimic și realizeaza ca nu au destule informatii din surse credibile ca sa isi explice o criză sau razboi sau cand realizează că au fost mințiți si evoluția îi aruncă în fața faptului împlinit.
  • Cu o populatie lipsita de informatii si avand sentimentul neputinței/părasirii se creeaza cea mai mare vulnerabilitate societala.

Photo credit @cows_vikings

Nea Vasile, urmașul lui Ciucă la Apărare

Ultima declarație a ministrului Apărării, Vasile Dîncu despre situația din Europa ne lasă cu gura căscată.

”Trebuie sa revenim la valorile de acum 30 de ani, în momentul în care gândeam securitatea alături de Rusia, nu împotriva Rusiei.” via stiripesurse

Later edit– am găsit înregistrarea emisunii aici unde Dîncu se chinuie să facă un rezumat după declarația președintelui francez E. Macron care făcea referință la ideea că acum 30 de ani, europenii gândeau securitatea alături de ruși. Lui Dîncu îi surțde ideea și încearcă să o expună și iese ceva prost din care jurnalistul de la stiri pe surse rezumă ceva și mai prost.

Esența mesajului rămâne, ministrul Dîncu vrea o abordare ca acum 30 de ani, și care a ținut România în zona gri de influență rusească mulți ani până am intrat în NATO.

Până la această declarație, intervențiile ministrului Dîncu denotau necunoaștere, incoerență și lipsă de profesionalism.

Dar cu referința la situația României de acum ”30 de ani” poziția și atitudinea lui nea Vasile este una vădit pro-rusă și manipulativă.

Da, acum 30 de ani, România era alături de Rusia, dar eram izolați de Uniunea Europeană și NATO. Acum 30 de ani, cu Ion Iliescu, România avea cea mai proastă situație de securitate, aveam o democrație de fațadă și tările din Europa de Vest ne țineau în carantină politică.

Deci la Ministerul Apărării se poate și mai rău decât pe vreme lui Ciucă.

Să sperăm că Vasile Dîncu nu va sta prea mult ca ministru al apărării că nu se știe ce mai propune.

Alternative history- Vasile Dincu in Guvernul General Ilie Ceausescu

Sa ne imaginam un 22 decembrie 1989 cu Generalul Ilie Ceausescu care preia puterea in calitate de Comandant suprem al Tarii de la fratior si asista in prezenta memebrilor Consilului Politic Superior al Armatei la instalarea noului ministru al Apararii, Vasile Dincu, din activul de partid, Centrul militar regional Cluj – Napoca, din esalonul 3 al Armatei a 4-a.