Lupta pentru America abia incepe

Odata cu  declaratia electorala a cancelarului Angela Merkel (“the times in which we can fully count on others are somewhat over, as I have experienced in the past few days.”), Europa intra intr-o tranzitie problematica. Problematica din doua puncte de vedere.

Primul, despatirea de Marea Britanie se va realiza mai mult sau mai putin organizat, dar cu acordul tuturor membrilor UE.

Al doilea, despartirea de SUA nu poate imita procesul de negociere al Brexitului. Intrarea in perioada de neincredere implica lamurirea unor relatii complexe pe doua paliere. Primul, relatia strategica Washington-Berlin si, al doilea, relatia transatlantica. Din punct de vedere practic, pentru ambele paliere, despartirea organizata inseamna mutarea „divortului ” in interiorul NATO. Alianta va primi in plin aceasta lovitura iar taberele se vor confgura dupa alte criterii decat in UE. In definitiv, Moscova castiga pe termen scurt dintr-un posibil clivaj in Alianta. Lovitura este de maestru, doi apropiati ai Moscovei, Germania si Donald Trump, nu se inteleg si reusesc sa faca jocul Rusiei de dezbinare a Aliantei.

Ce se poate face ?

O paranteza. Donald Trump a criticat pe europeni dar nu a spus niciodata ca nu mai poate conta pe ei. Nu a discutat afaceeri europene in termeni ultimativi, nu a ridicat problema nivelului de incredere. Dupa declaratia Angelei Merkel, presedintele american are un pretext excelent sa invoce alte masuri.

Deci ce se poate face ?

Pe termen scurt, ar trebui evitata o escaladare a declaratiilor pe subiect. Evitarea conexarii Brexitului cu eventuale masuri in interiorul Aliantei.

Pe termen lung nu se va putea evita o discutie pe marginea prevederilor din Tratatul de la Washington. Ar trebui analizata oportunitatea unui amendament la tratat in care sa se recunoasca importanta noilor relatii SUA – Europa Apararii si mai ales un articol nou privind raportul dintre relatia transatlantica si autonomia strategica a UE.

Doar asa Europa ar putea lupta pentru o America transatlantica.

Romania si scenariile pentru viitorul Uniunii Europene

Am scris o scurta analiza privind perspectivele pe care le are Romania in contextul declansarii dezbaterii privind viitorul Uniunii Europene. Ipoteza principala a luat in calcul interesul Romaniei de a fi cat mai aproape de „locomotiva franco-germana”, adica de grupul cel mai activ in impunerea unui ritm rapid de reforma in cadrul UE. Faptul ca Romania nu se regaseste total intr-un format regional, cum ar fi Grupul Visegrad, ca nu a format un tandem solid cu Bulgaria si ca nu se simte solidara cu tarile mediteraneene, Grecia, Italia si Spania, poate reprezenta un handicap dar si o oportunitate. Mai precis, Romania poate juca un rol de balansare care sa o apropie chiar de „nucleul dur”.

Pentru document, accesati linkul din titlul de mai jos.

Claudiu Degeratu- Evaluarea scenariilor propuse de Comisia Europeană

Cooperarea NATO-UE

Celor interesati de relatia NATO-UE le recomand ultima declaratie comuna lansata cu ocazia reuniunii ministrilor de externe NATO.

Eu ma rezum la doua sublinieri.

Prima, in document apare un mesaj destinat presedintelui Donald Trump, ar fi primul emis si agreeat ofical de ambele organizatii in domeniul relatiei transatlantice.

We underline that non-EU Allies substantially contribute to European security and defence overall, as well as continue to make significant contributions to the EU’s efforts to strengthen its capacities to address common security challenges. For the strategic partnership between NATO and the EU, non-EU Allies’ fullest involvement in these efforts is essential. We encourage further mutual steps in this area to support a strengthened strategic partnership. To this end, reinforced dialogue and consultations on security and defence issues, as appropriate, is important.

A doua, de impresie generala. Documentul prin continut demosntreaza un efort sustinut pentru a extinde meniul cooperarii. Cele mai avansate ca potential si impact imediat mi se par prioritatile in cooperarea maritima si Cyber security. Din pacate, cu tot efortul de a diversifica domeniile, nu constatam un progres in mecanismele de cooperare. Documentul face referire doar la contactele intre staff-uri si la formatul consacrat deja PSC-NAC.

Va mai dura pana se va discuta  de posibile mecanisme pentru misiuni comune, daca se va accepta. As fi vrut sa vad ca exista un efort conceptual si politic sa se treaca de la consultare si cooperare la co-decizie. Probabil ca am asteptari prea mari, dar mai devreme sau mai tarziu, cand ai un spectru larg de domenii de cooperare si daca vrei progres, inerent ajungi la problema unor decizii comune. In acest sens, cateva elemente exista in documentul mentionat  si vor fi utile in viitor.

Acordul CETA

O speculatie personala privind Acordul CETA si ce s-a intamplat saptamana trecuta.

Povestea privind acordul dintre Romania si Canada, prezentata de Sorin Moisa arata asa

Mai mulţi oficiali europeni au fost furioşi când au auzit despre acest acord, dar nu şi Canada. Nu vă pot spune cine s-au opus, naţionalitatea este mai puţin importantă.via Realitatea

Iar povestea despre Valonia arata asa

Valonia a respins, duminica seara, ultimatumul impus de Uniunea Europeana pentru semnarea acordului de liber schimb cu Canada (CETA), declarandu-se „dezamagita” de cea mai noua propunere a Comisiei Europene, a afirmat un reprezentant al premierului Paul Magnette. Premierul regiunii Valonia consideră că un astfel de ultimatum „nu este compatibil cu procesul democratic”, spune purtătorul sau de cuvant, citat de AFP. via Hotnews

Iar eu cred ca povesta a fost mult mai simpla, nu a fost asa romantata precum o prezinta Sorin Moisa, cred ca Romania si Bulgaria au primit si ele ultimatum, probabil pe 20 octombrie, exact ca si Valonia, restul volutelor diplomatice de mare fermitate si darzenie patriotica au fost pentru presa si imagine.

Presedintele Iohannis a acceptat oferta canadiana si a acceptat si acordul CETA. Acum, dupa momentul Valonia, nu mai putem bloca acordul iar angajamentul canadian privind vizele pentru Romania si Canada nu mai pare asa de sigur pentru ca el a fost facut in contextul negocierilor CETA care acum sunt putin in aer.

Armata europeana-trocuri a la roumaine

Am citit interviul lui Cristian Diaconescu de pe Curs de guvernare-textul integral aici.

Am doua nedumeriri.

Prima legata de raspunsul lui Diaconescu:

cursdeguvernare.ro: Revenind la inițiativa armatei europene. Ne grăbim?

Cristian Diaconescu: Din perspectivă națională, cred că președintele Iohannis s-a referit la sprijinirea ideii pe care urmează să o dezbatem, sper, să o discutăm. Repet, nu este nimic concretizat astăzi, când vorbim.

După Bratislava nu a existat un punct de vedere de substanță, agreeat de toate statele membre în legătură cu această inițiativă.

Probabil ca Diaconescu a uitat ca Romania, ca tara semnatara a Tratatului de la Lisabona a fost de acord inclusiv cu:

Articolul 49. pct.3

Pentru punerea în aplicare a politicii de securitateşi apărare comune, statele
membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civileşi militare pentru a contribui la
obiectivele definite de Consiliu. Statele membre care constituie în comun forţe
multinaţionale pot, de asemenea, să le punăla dispoziţia politicii de securitate şi apărare comune.

Aticolul 50. pct.

Misiunile prevăzute la articolul 28 A alineatul (1), în cadrul cărora Uniunea poate
recurge la mijloace civileşi militare, includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitareşi de evacuare, misiunile de consiliereşi de asistenţăîn probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelorşi de menţinere a păcii, misiunile forţelor de luptăpentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păciişi operaţiile de stabilizare dupăîncetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.

Crede cumva domnul Diaconescu ca Romania se va opune in Consiliu la o misiune sustinute de Paris si Berlin de gestionare a unei crize din Balacani si ca Iohannis va refuza solicitarea de participare la misiune ?

A doua nedumerire se leaga de speranta lui Diaconescu ca Parisul si Berlinul sa accepte sa faca troc cu Bucurestiul pe subecte NATO si UE. Un fel de „vreti ca Romania sa sustina Armata europeana ? Atunci participati si voi la Brigada multinationala din sud-est si sa sustineti scutul anti-racheta.”

cursdeguvernare.ro: Noutatea este că ne confruntăm cu nevoia de a mișca rapid trupe în interiorul UE.

Cristian Diaconescu: De acord, într-o formă sau alta chestiunea aceasta trebuie rezolvată. După cum trebuie rezolvată și duplicarea deciziei militare.

Pare individualist, dar cred că merită discutată chestiunea și din perspectivă națională: deocamdată nu avem o istorie extrem de pozitivă în ceea ce privește raportarea, alta decât cea politic generală, a unor state europene la problemele de securitate cu care se confruntă direct România.

Un foarte bun semnal ar fi, iată, ca Franța și Germania să dorească să participe la constituirea Brigăzii Multinaționale din România.

Sau să joace un rol cât se poate de clar în ceea ce privește comandamentele din România.

Sau să se alăture României în ceea ce privește răspunsurile și clarificările necesare în ceea ce privește caracterul defensiv al scutului.

Vorbim de atitudini care au lipsit total până astăzi.

Fara sa intru in detalii, acest tip de troc trans-institutional NATO-UE a mai fost incercat de Romania, pe timpul presedintiei anterioare si a dus la blocarea unor canale bilaterale, mai ales cu Parisul.

Chiar ma mir, pentru ca Diaconescu ar fi trebuit sa stie ca Romania, izolata cum este, pentru ca nu avem nici macar un grup regional UE care sa ne sustina, nu va putea bloca in UE o initiativa multilaterala militara, in schimb Parisul si Berlinul au o capacitate foarte mare de influenta in NATO. Ar fi o naivitate si mai mare, ca fostul nostru ministru de externe sa creada ca SUA va convinge Franta si Germania, la rugamintile noastre, sa vina la Brigada noastra cand deja aceste tari contribuie majoritar pe flancul nordic.