Odata cu declaratia electorala a cancelarului Angela Merkel (“the times in which we can fully count on others are somewhat over, as I have experienced in the past few days.”), Europa intra intr-o tranzitie problematica. Problematica din doua puncte de vedere.
Primul, despatirea de Marea Britanie se va realiza mai mult sau mai putin organizat, dar cu acordul tuturor membrilor UE.
Al doilea, despartirea de SUA nu poate imita procesul de negociere al Brexitului. Intrarea in perioada de neincredere implica lamurirea unor relatii complexe pe doua paliere. Primul, relatia strategica Washington-Berlin si, al doilea, relatia transatlantica. Din punct de vedere practic, pentru ambele paliere, despartirea organizata inseamna mutarea „divortului ” in interiorul NATO. Alianta va primi in plin aceasta lovitura iar taberele se vor confgura dupa alte criterii decat in UE. In definitiv, Moscova castiga pe termen scurt dintr-un posibil clivaj in Alianta. Lovitura este de maestru, doi apropiati ai Moscovei, Germania si Donald Trump, nu se inteleg si reusesc sa faca jocul Rusiei de dezbinare a Aliantei.
Ce se poate face ?
O paranteza. Donald Trump a criticat pe europeni dar nu a spus niciodata ca nu mai poate conta pe ei. Nu a discutat afaceeri europene in termeni ultimativi, nu a ridicat problema nivelului de incredere. Dupa declaratia Angelei Merkel, presedintele american are un pretext excelent sa invoce alte masuri.
Deci ce se poate face ?
Pe termen scurt, ar trebui evitata o escaladare a declaratiilor pe subiect. Evitarea conexarii Brexitului cu eventuale masuri in interiorul Aliantei.
Pe termen lung nu se va putea evita o discutie pe marginea prevederilor din Tratatul de la Washington. Ar trebui analizata oportunitatea unui amendament la tratat in care sa se recunoasca importanta noilor relatii SUA – Europa Apararii si mai ales un articol nou privind raportul dintre relatia transatlantica si autonomia strategica a UE.
Doar asa Europa ar putea lupta pentru o America transatlantica.
