Nea Vasile Dîncu si ”auacu-urile” de la NATO

În această seara ministrul apărării Vasile Dincu a declarat pe TVR 1 la emisiunea Tema zilei – ”Noi nu avem auacu-uri.”

A dat acest răspuns la întrebarea moderatoare dacă România ajută Ucraina cu informații. Auacu-rile ministrului psd-ist sunt de fapt avioanele din progamul NATO AWACS.

Și da, România participă, ca țară contractantă, DECI SUNTEM PROPRIETARI, împreună cu alte 16 țări la acest program NATO și așa participă la activitatea de supraveghere utilă Ucrainei.

Mai multe detalii aveti aici PARTICIPATING NATIONS

17 NATO member nations participate in the NAEW&CF programme: Belgium, the Czech Republic, Denmark, Germany, Greece, Hungary, Italy, Luxembourg, the Netherlands, Norway, Poland, Portugal, Romania, Spain, Turkey, the United Kingdom and the United States of America. Fifteen of these nations provide military personnel to the E-3A Component (the UK flies its own E-3D aircraft, and Luxembourg does not provide military personnel).

Sau aici via TVR 1 reportaj de Adelin Petrisor

Misiune deasupra României. Un avion AWACS al NATO supraveghează Crimeea din spațiul românesc

Avioane radar ale NATO zboară aproape zilnic deasupra României pentru a proteja frontiera estică a Alianţei. Aparatele AWACS pot supraveghea lejer o suprafaţă mai mare decât suprafaţa României. Practic, trei astfel de avioane pot controla toată Europa Centrală. La bordul unuia dintre ele au fost azi Adelin Petrişor şi Romeo Stancu.

Rezilienta europeana

Doua cifre de comparat din perspectiva rezilientei europene, concept fara substanta la moda pana sa inceapa razboiul.

In 11 ani razboiul din Siria a produs 6-7 milioane de refugiati care au generat 2-3 situatii extreme in Europa.

In doar 3 săptămâni razboiul din Ucraina a produs 3 milioane de refugiati.

Sa ne intrebam ce situatie majora extrema va veni peste Europa?

Iar unii mai cred ca doar „rezilienta”, un concept frumos teoretic promovat prin conferinte fara substanta va rezolva dezastrul care vine peste noi.

Cum stăm cu situația refugiaților ?

Stăm prost, planurile guvernului au fost foarte bune. Puteți vedea mai jos cam care e gradul de incompetență al unui ministru ca Vasile Dîncu. Care perorează cu grație prin lucerna patriei.

Intre timp altii de la guvern recunosc ca de fapt stam mult mai prost la pregatire si capacitate. Vasiel Dîncu in stilul raportarilor din agricultura de pe vremea lui Nicolae Ceausescu, raporteaza in februarie ca putem caza o jumatate de milion de refugiați. Un fel de 14000 de kilograme de prorumb boabe pe cap de vita furajata la hectar.

Halal sa ne fie cu asa ministru la aparare si sa speram ca avem noroc si suntem feriti de vreo situatie militara care sa ne vizeze direct. Vedeti mai jos cati refugiati de fapt poat fi gazduiti de Romania. Un numar mult prea mic pentru ce va veni peste noi si mult prea putin in comparatie cu cat poate Polonia sa primeasca si sa gestioneze.

Avem o incapacitate cronica de a gestiona situatii de criza si avem mare noroc cu voluntarii si asociatiile.

Sindromul 1968

Pentru ca circula o serie de documente scurse privind actualizarea unor situatii cu personalul in rezerva din sectorul bugetar pentru a se afla cine mai este apt combatant de lupta sau nu, vreau sa fac cateva comentarii.

Comentez mai ales pentru cei care acum alearga disperati sa dea dezmintiri, sa combata fake news si sa dreaga busuiocul cand este deja uscat si ofilit, tocmai bun de pus la ierbar.

Daca iti vine ideea sa rezolvi o problema restanta din legea pentru pregatirea populatiei sau a rezervistilor dupa ce ani de zile nu ai facut nimic ca Guvern, trebuia sa iti iei masuri de precautie pentru ca vei face acest lucru intr-un context tensionat. Iesi frumos, înainte de a trimite adresele respective, si anunti ca vei trimite adresele si ca respectivele documente nu au legatura cu vreun razboi care sta sa vina.

Este neprofesionist pentru un premier care se pretinde general al Armatei romane sa ordone, ca la trupa, executarea unui ordin cand de fapt trebuia sa stie ca trimiterea unei asemenea adrese este gaz pe foc in actualul context.

Ar fi bine sa iesim din Sindromul 1968 creat de Nicolae Ceausescu. Atunci, in august, liderul a condamnat cu vehementa invazia ruseasca in Cehosolvacia. Dupa aia disperat, confruntat cu zvonurile despre o posibila invazie sovietica in Romania, geniul din Carpati a ordonat sa se pregateasca populatia pentru aparare. Aparatul guvernului de atunci a primit ordin sa faca totul in secret ca sa nu induca panica in populatie si sa nu tensioneze relatia cu Moscova.

Ca si atunci si acum, cei de la Guvern, se spera sa nu faca valva, sa nu se creeze panica. Asta cand toti stiau si stim ca pasul logic urmator dupa un razboi intr-o tara vecina este ca statul roman sa pregateasca populatia si mai ales pe rezervisiti. Nu poti sa tragi semnalul de alarma si dupa aia sa te astepti ca lucurile sa revina la normal.

Nu poti sa nu faci nimic ani de zile pentru pregatirea rezervistilor si dupa aia sa iesi si sa acuzi pe altii ca răspândesc fake news cand tu nu ai facut un minim de efort sa comunici proactiv ce erai obligat prin lege sa faci. Acum culegi roadele propriei inactivitati si lipsa de responsabilitate politica.

Totul ar fi fost simplu daca prevederile din legi privind evidenta si pregatirea rezervistiilor ar fi fost gestionate profesionist si constant de catre MApN, alocand resurse, reformand sistemul fortelor de rezerva si mai ales dezvoltand o strategie de comunicare proactiva.

In realitate nimeni nu a urmarit aplicare prevederilor legii pentru ca ar fi presupus efort, interes si resurse. Acum este prea tarziu, oamenii nu inteleg decat partial iar dezmintirile rezolva partial.

Avem o Strategie nationala de aparare a tarii unde se vorbeste despre dezvoltarea capacitatilor de aparare, forte de rezerva si pregatir a populatiei. La CSAT in fiecare an se emite un comunicat in care Presedintele K Iohannis ne spune ca au fost indeplinite toate obiectivele si planurile. Ca trebuie sa stim ca suntem aparati.

Dar ghinion, acum vedem ca unii incep sa se agite sa rezolve ce trebuiau sa rezolve acum cativa ani imediat dupa 2014.

Situatia din Ucraina si zapezile de pe Sureanu

Nici nu se racise polizorul de schiuri cand nori negrii s-au strans spre Est. Fortele rusesti se pregateau intens la fruntariile Ucrainei. Tensiunea aproape ca atinge apogeul paroxistic de la meciul Steaua – Dinamo din 25 septembrie 1985.

La Bucuresti, serviciile noastre, care sunt asa de bune ca nici lor nu le vine sa creada, au tras un semnal de alarma la Cotroceni. Presedintele Iohannis, sprinten si isteț, anunta fulgerator organizarea de urgență a unei sedinte CSAT peste 7 zile. Primavara vine greu, zapada nu mai e buna nici de poza, de schi nici atat.

Trebuie sa fii inconstient sau prost consiliat sa te apuci sa invadezi sudul Ucrainei la venirea primaverii. Cu cat se umfla apele din Sureanu cu atat creste frustarea la Cotroceni. Primul care intra in vizorul acestei crude si reci frustrari canalizate in actiune fulgeratoare este Vladimir Putin. Blitzkreig !

Politica externa romaneasca intra brusc pe steroizi, înmugurește ca cireșul japonez și se desfășoară majestuos spre toate azimuturile. Aleea Alexandru devine epicentrul si chiar centrul geometric al diplomatiei transatlantice.

Rușii primesc în plin șocul devastator al falangei redudatible din partea politicii regionale românești. Trilaterala octogonala Romania Polonia Turcia Georgia Ucraina, Bulgaria și restul vecinilor intrați în orchestrația complexa lovesc năprasnic în ofensiva militara rusească. Scapă cine poate !

Lovitura romaneasca finală vine ca o izbăvire pentru chinurile liderului de la Kremlin. Stupoare la Moscova! mai au doar 7 zile pana cand Romania va organiza sedinta CSAT ! Șapte zile trec greu chiar și la cabană în Șureanu ce sa mai vorbesc dacă stai la Kremlin.

Europa ia notițe, rus să fii nu te pui cu romanu (ma rog) care nu mai are zăpadă pe Șureanu.

M-am trezi brusc, sunase Cristian Iohan Ștefănescu că sa dau un comentariu pentru Deutsche Welle vezi aici Criza ruso-ucraineană: diplomația defazată a Bucureștilor .