Das Schwarze Meer gilt als sensible Region. Russland zählt das Binnenmeer zu seiner privilegierten Einflusszone. Rumänien hat die Nato dazu aufgefordert, dort eine ständige Einsatz-Flotte zu stationieren. Nato und Nachbarstaaten sind von dem Vorschlag nicht überzeugt.
In contextul ministerialei apararii NATO, ce se desfasoara la Bruxelles, a venit o veste foarte buna pentru Romania din partea britanica. Regatul Unit a decis sa trimita avioane de lupta in Romania, la baza de la Mihail Kogalniceanu. Forta dislocata are misiunile de intarire a spatiului aerian in regiunea de sud-est a Europei si de politie aeriana.
Cred ca este o lectie, in primul rand pentru ca britancii au inteles mult mai repede decat alti aliati ca echlibrarea celor doua flancuri este foarte importanta si ca, in al doilea rand, britanicii nu au asteptat finalizarea oficiala a unui concept militar NATO aero-naval pentru o prezenta a Aliantei la Marea Neagra.
Decizia britanica pentru Romania vine in contextul in care armata britanica s-a angajat ca in 2017 sa ajute naval si terestru la un nivel semnificativ flancul nordic, mai ales prin prezenta navala in Marea Baltica si dislocarea de echipamente si tehnica de lupta.
Am citit interviul lui Cristian Diaconescu de pe Curs de guvernare-textul integral aici.
Am doua nedumeriri.
Prima legata de raspunsul lui Diaconescu:
cursdeguvernare.ro: Revenind la inițiativa armatei europene. Ne grăbim?
Cristian Diaconescu: Din perspectivă națională, cred că președintele Iohannis s-a referit la sprijinirea ideii pe care urmează să o dezbatem, sper, să o discutăm. Repet, nu este nimic concretizat astăzi, când vorbim.
După Bratislava nu a existat un punct de vedere de substanță, agreeat de toate statele membre în legătură cu această inițiativă.
Probabil ca Diaconescu a uitat ca Romania, ca tara semnatara a Tratatului de la Lisabona a fost de acord inclusiv cu:
Articolul 49. pct.3
Pentru punerea în aplicare a politicii de securitateşi apărare comune, statele
membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civileşi militare pentru a contribui la
obiectivele definite de Consiliu. Statele membre care constituie în comun forţe
multinaţionale pot, de asemenea, să le punăla dispoziţia politicii de securitate şi apărare comune.Aticolul 50. pct.
Misiunile prevăzute la articolul 28 A alineatul (1), în cadrul cărora Uniunea poate
recurge la mijloace civileşi militare, includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitareşi de evacuare, misiunile de consiliereşi de asistenţăîn probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelorşi de menţinere a păcii, misiunile forţelor de luptăpentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păciişi operaţiile de stabilizare dupăîncetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.
Crede cumva domnul Diaconescu ca Romania se va opune in Consiliu la o misiune sustinute de Paris si Berlin de gestionare a unei crize din Balacani si ca Iohannis va refuza solicitarea de participare la misiune ?
A doua nedumerire se leaga de speranta lui Diaconescu ca Parisul si Berlinul sa accepte sa faca troc cu Bucurestiul pe subecte NATO si UE. Un fel de „vreti ca Romania sa sustina Armata europeana ? Atunci participati si voi la Brigada multinationala din sud-est si sa sustineti scutul anti-racheta.”
cursdeguvernare.ro: Noutatea este că ne confruntăm cu nevoia de a mișca rapid trupe în interiorul UE.
Cristian Diaconescu: De acord, într-o formă sau alta chestiunea aceasta trebuie rezolvată. După cum trebuie rezolvată și duplicarea deciziei militare.
Pare individualist, dar cred că merită discutată chestiunea și din perspectivă națională: deocamdată nu avem o istorie extrem de pozitivă în ceea ce privește raportarea, alta decât cea politic generală, a unor state europene la problemele de securitate cu care se confruntă direct România.
Un foarte bun semnal ar fi, iată, ca Franța și Germania să dorească să participe la constituirea Brigăzii Multinaționale din România.
Sau să joace un rol cât se poate de clar în ceea ce privește comandamentele din România.
Sau să se alăture României în ceea ce privește răspunsurile și clarificările necesare în ceea ce privește caracterul defensiv al scutului.
Vorbim de atitudini care au lipsit total până astăzi.
Fara sa intru in detalii, acest tip de troc trans-institutional NATO-UE a mai fost incercat de Romania, pe timpul presedintiei anterioare si a dus la blocarea unor canale bilaterale, mai ales cu Parisul.
Chiar ma mir, pentru ca Diaconescu ar fi trebuit sa stie ca Romania, izolata cum este, pentru ca nu avem nici macar un grup regional UE care sa ne sustina, nu va putea bloca in UE o initiativa multilaterala militara, in schimb Parisul si Berlinul au o capacitate foarte mare de influenta in NATO. Ar fi o naivitate si mai mare, ca fostul nostru ministru de externe sa creada ca SUA va convinge Franta si Germania, la rugamintile noastre, sa vina la Brigada noastra cand deja aceste tari contribuie majoritar pe flancul nordic.
„Deveselu de fapt nu are niciun fel de capacitate de a prelua pe termen scurt asemenea bombe. Obiectivul principal este ca Iranul și Rusia să nu mai aibă o prezență nucleară de descurajare în Turcia. Clar Rusia a pus problema prezenței și statutului unor trupe în interiorul bazei de la Incirlik. Acest lucru este de interes pe termen lung pentru Rusia”, a spus Dan Claudiu Degeratu.
Radu Dobrițoiu: Domnule Claudiu Degeratu, iată, patru batalioane conturate, definite, de fapt, trei şi al patrulea este acum în curs de negociere, probabil, Canada va avea un rol important pentru cel de-al patrulea batalion. Dar, aici, unde avem de apărat şi facilităţile de la Deveselu, pe teritoriul României, se vorbeşte despre o brigadă românească în jurul căreia se va construi, la un moment dat, o componentă internaţională Cum putem interpreta aceste declaraţii ale lui Stoltenberg?
Claudiu Degeratu: Cred că secretarul general a descris foarte bine situaţia. România a venit mai târziu cu această propunere de angajare pentru operaţionalizarea unei capacităţi pe teritoriul românesc, care, într-adevăr, la final, dar numai la final, repet, să aibă o dimensiune multinaţională. Pentru orice fel de asemenea extindere a prezenţei Alianţei trebuie să existe un cadru pe care să se formeze ca unitate militară, pe care să se formeze această structură multinaţională. Deci, România va pune la dispoziţie, va face efoturi să pună la dispoziţie cadrul de brigadă, deci această unitate românească, la care se vor adăuga, se vor afilia contribuţiile altor aliaţi.