Claudiu Degeratu

Cand cinismul ne cuprinde

Cam de la inceputul anului trecut, se tot intreaba toti de ce demonstratiile scad in intensitate? de ce este mobilizare firava ? iar anagajare politica si mai putina.

Unii dau vina pe internet, stam pe Facebook, prea multa saturatie in media si multe alte explicatii.

Vreau sa vin si eu cu una, acum dupa ce campania #sieu s-a incheiat, cand toti admiram mobilizarea si reactiile oamenilor, mesajele de incurajare si reactiile celor de la putere. Si cu toate astea, ne asteptam ca mobilizarea sa scada, demonstratiile nu vin in avalansa dupa acest moment. Acestea au fost reactiile chiar inaiante de ziua de 15 martie. Au fost niste reactii pline de cinism din ambele tabere. „Si dupa 25 martie revenim la acceasi poveste”, „toate guvernele au ratat construirea autostrazilor”, ” unii striga iar altii construiesc”, „nu aveam nevoie de autostrazi pentru ca nu ne permitem masini si sosele au intretinere scumpa” , ” mai bine dadea banii la orfelinate decat sa faca 1 metru de autostrada”, „cata vreme avem corupti nu vom avea autostrazi” .

Agenda reala sau „jocul strategic” ?

Acest val de cinism poate fi explicat prin tipul de mediatizare a ce se intampla in politica romaneasca. Nu dau vina pe jurnalisti, spun ca presa si partidele au ales o modalitate de mediatizare a vietii politice care duce la acest cinism.  De referinta este lucrarea Spiral of Cynicism: The Press and the Public Good scrisa de Cappella and Jamieson. Teoria lor este ca daca alegi sa mediatizezi teme si subiecte de substanta atunci ai un nivel scazut de cinism si dezangajare. Daca insa presa prefera sa prezinte politica mai mult ca un „joc strategic” in care tot ce se intampla este legat de „jucatori strategici” aflat la butoane si care urmaresc o strategie sofisticata atunci intervine o spirala a cinismului.

Revenind la noi, exemplele de mediatizare in „cadre strategice” sunt ultra cunoscute. In cazul coruptiei mediatizarea a evoluat de la teme si cazuri de substanta la „lupta anti-coruptie ca instrument politic”. Ca raspuns la acest tip de „strategic frame” a fost construit un alt joc strategic cel privind „lupta impotriva statului paralel” . Acest ultim caz a fost pregatit mediatic chiar minutios.

Mediatizarea prin aceste cadre strategice a tot ce se intampla in politica romaneasca induce cinism prin reflectarea obsesiva ca jocul politic sa duce la un nivel atat de inalt, ca implica atat de multe interese ale oamenilor puternci incat efectul este grantat. Cand introduse in aceste cadre Soros, multinationalele si bancile straine atunci stim ca totul se face dupa reteta unor spin doctori rutinati in acest domeniu.

Cand insa ai o drama, cum a fost Colectiv, cu o tema tragica si concreta, cu impact real si care angaja situatia unor politici sectoriale concrete, atunci am avut si mobilizare si schimbare sustinuta mediatic.

Pe fondul acesta de cinsim si lipsa de mobilizare apar si reactii care incearca sa readuca agenda politica pe fagasul temelor concrete si de substanta. Prima ar fi campania „Fara penali ” , o alta este „Alianta Vestului” si evident „Moldova vrea autostrada”.

Mediatic, aceste campanii au avut impact insa nu la nivelul jocurilor strategice „lupta anti-coruptie” si „statul paralel”. A fost nevoie de campanie speciala profesionista „#sieu” pentru a avea o mobilizare nationala si chiar si in aceste conditii, pe diferite canale media, campania a fost reflectata ca parte din acelasi joc strategic politic.

Ce urmeaza ?

Va fi greu de inlocuit jocul strategic mediatizat si dramatizat cu o agenda reala politica in contextul in care Romania intra intr-o perioada electorala cu 4 runde de alegeri si ca atare vom avea participare slaba la vot si mult cinsim in toate taberele. Speranta ar mai fi la aceste campanii „#sieu” care au capacitatea de a aborda o tema concreta insa cre sunt promovate mediatic la un alt nivel de eficienta. Insa nici aceste campanii nu vor aduce mobilizarea politica urmarita de partide.