In filmul documentar Evenimentul – Sobyte – The Event (2015) al lui Sergei Loznitsa este filmat si Vladimir Putin de la minutul 21.33 la 21.58. Parea se fie in echipa de protectie a lui Anatol Sobceac primarul Leningradului. Vezi poza 6.
Nici nu se racise polizorul de schiuri cand nori negrii s-au strans spre Est. Fortele rusesti se pregateau intens la fruntariile Ucrainei. Tensiunea aproape ca atinge apogeul paroxistic de la meciul Steaua – Dinamo din 25 septembrie 1985.
La Bucuresti, serviciile noastre, care sunt asa de bune ca nici lor nu le vine sa creada, au tras un semnal de alarma la Cotroceni. Presedintele Iohannis, sprinten si isteț, anunta fulgerator organizarea de urgență a unei sedinte CSAT peste 7 zile. Primavara vine greu, zapada nu mai e buna nici de poza, de schi nici atat.
Trebuie sa fii inconstient sau prost consiliat sa te apuci sa invadezi sudul Ucrainei la venirea primaverii. Cu cat se umfla apele din Sureanu cu atat creste frustarea la Cotroceni. Primul care intra in vizorul acestei crude si reci frustrari canalizate in actiune fulgeratoare este Vladimir Putin. Blitzkreig !
Politica externa romaneasca intra brusc pe steroizi, înmugurește ca cireșul japonez și se desfășoară majestuos spre toate azimuturile. Aleea Alexandru devine epicentrul si chiar centrul geometric al diplomatiei transatlantice.
Rușii primesc în plin șocul devastator al falangei redudatible din partea politicii regionale românești. Trilaterala octogonala Romania Polonia Turcia Georgia Ucraina, Bulgaria și restul vecinilor intrați în orchestrația complexa lovesc năprasnic în ofensiva militara rusească. Scapă cine poate !
Lovitura romaneasca finală vine ca o izbăvire pentru chinurile liderului de la Kremlin. Stupoare la Moscova! mai au doar 7 zile pana cand Romania va organiza sedinta CSAT ! Șapte zile trec greu chiar și la cabană în Șureanu ce sa mai vorbesc dacă stai la Kremlin.
Europa ia notițe, rus să fii nu te pui cu romanu (ma rog) care nu mai are zăpadă pe Șureanu.
M-am trezi brusc, sunase Cristian Iohan Ștefănescu că sa dau un comentariu pentru Deutsche Welle vezi aici Criza ruso-ucraineană: diplomația defazată a Bucureștilor .
In 26 martie 2020, acum un an atrageam atentia in inregistrarea video de mai jos ca in Romania avem 3 centre conflictuale de decizie cand vine vorba de sanatate si pandemie.
Si la Cotroceni si la DSU si la Ministerul Sanatatii se face acelasi lucru, controlul pe decizie si blocarea reciproca.
Normal, pentru ca este o urgenta de natura medicala, Ministerul Sanatatii ar fi trebuit sa fie institutia centrala. Chair daca nu are organizarea militara,, Ministerul Sanatatii ar fi putut fi pregatit anul trecut sa coordoneze o urgenta medicala. Dar la noi politicul genereaza aberatii. La noi nu este asa, cate bordeie atatea ….
Pe scurt conflictul intre actori privind cine controleaza strategia medicala pentru pandemie a accelerat declansarea crizei de la Sanatate.
Pentru mine, criza guvernamentala a fost declansata de proasta gestionare a pandemiei de către guvernul liberal Orban și guvernul Citu doar a mostenit un conflict.
Ieri am participat la emisiunea Sfere de interes a domnului Andrei Stoian, la Canal 33. Tema discutiei a fost evolutia situatiei din Ucraina.
Estimarea mea este ca situatia se va calma, vor fi startate pe 17 aprilie intlanirile intre parti pentru a se incerca relansarea procesului de implementare a prevederilor acordului de incetare a conflictului. Probabil pe la jumatatea anului vor mai fi facuti cativa pasi concreti in acest sens pentru a detensiona situatia din teren.
Mai greu va fi pentru Ucraina cand vine vorba de planul de reforme interne care treneaza, prioritatile fiind reforma statului, problema statului de drept si lupta impotriva coruptiei.
Pentru toate aceste prioritati interne nu exista insa sustinerea politica necesara si evident efectul este de erodare a actualei guvernari si de scadere in popularitate a presedintelui Ucrainei.
Aveam si noi un acord cu fratii din Moldova si acum este pe butuci. Noi le dadeam bani, ei ii luau si ii foloseau. Si asa se dezvolta de frumos relatia noastra, de mai mare dragul.
Insa a venit o stire nu tocmai buna, ca partile au reusit performanta sa negocieze extinderea acordului pana cand a iesit din termen si gata, acordul a devenit istorie dupa niste ani buni in care acesta a fost cel mai bun cadru de cooperare inter-guvernamentala cu obiective pro-europene.
MAE din Romania da vina pe MAE din Moldova, vezi textul aici Romania a mai introdus niste „elemente suplimentare” legate de parcursul pro-european in Moldova.
Daca MAE din Romania are de gand o inovatie cu acorduri sectoriale mai mici si mai bine controlate sa ne spuna public.
Totodată, în lumina experienței dobândite în cei 10 ani de implementare a Acordului, proiectul Protocolului 6 conținea și o serie de elemente suplimentare propuse de partea română care – odată asumate de Guvernul de la Chișinău – ar fi fost de natură să sprijine împlinirea așteptărilor legate de menținerea parcursului european al R. Moldova, cu respectarea principiilor democratice şi ale statului de drept, de asigurarea implementării depline, de către R. Moldova, a prevederilor Acordului de Asociere încheiat cu Uniunea Europeană şi realizarea reformelor necesare, cu accent pe reforma în domeniul justiției, de asigurarea condițiilor pentru consolidarea şi protejarea prezenţei investiţionale a României în R. Moldova, precum și de consolidarea comunităţii de limbă, cultură şi istorie dintre România și R. Moldova. Aceste elemente suplimentare se află în deplină concordanță cu politica aplicată constant de România și de UE de a utiliza un set de condiționalități care să stimuleze eforturile de reformă atât de necesare Republicii Moldova.
MAE din Moldova da vina pe MAE din Romania, vezi textul aici Romania a mai introdus „unele condiționalități politice, ” care exced cadrul legal al tratatului bilateral.
Daca MAE din Moldova are de gand o inovatie cu un acord fara conditionalitati politice si fara obligatii pe linia integrarii in UE sa ne spuna public.
În pofida eforturilor sus-enunțate, partea română a prezentat la 16 noiembrie 2020 un alt proiect de Protocol, care prevedea completarea Acordului cu unele condiționalități politice, care nu se regăsesc în nici un tratat bilateral încheiat de Republica Moldova, propunându-se, astfel, crearea unui precedent. Pornind de la aceste diferențe de fond, în conformitate cu legislația în vigoare, noul proiect de Protocol a fost supus unei noi proceduri de avizare în vederea adoptării de către Guvern a unei noi hotărâri de aprobare a semnării Protocolului dat.
Pe scurt Romania vrea probabil ceva mai mult sau mai multe de la Moldova iar Moldova vrea bani dar nu vrea conditii noi. Nu stim exact care ar fi natura acestor noi conditii sau noi elemente.
Ce e clar e ca acordul a iesit din vigoare.
Ce e clar e ca Romania a apasat pedala de acceleratie iar Moldova cauta frana de mana. Nu stim cum e mai bine pentru relatia bilaterala.
Ce e clar e ca ambele parti nu au dorit nici macar sa extinda cu 6 luni acordul existent si sa se mearga la negocieri in regim de urgenta. Dar sa asiguram continuitate in finantare pentru noi proiecte pana se negociaza frumuseatea de acord.
Cu pandemia si cu instabilitatea din viata politica de la Chisinau ne-am obisnuit. Dar ambele guverne nu s-au obisnuit sa munceasca impreuna pentru a salva un acord care reprezenta instrumentul cel mai bun de politica bilaterala.
Ambele parti sunt de vina pentru ca politicul nu poate lasa de izbeliste un acord istoric. Clasele politice de la Bucuresti si Chisinau ar cam trebui sa lase deoparte sesiunile de fotografii cu camioane si sa isi cam faca timp pentru a chema diplomatii romani si moldoveni la niste discutii mai transante.
Nici partea romana nu are voie sa isi umfle egoul dar nici partea moldoveana nu trebuie sa dea lectii de tehnica acordurilor.
