Categorie: Comentarii

Nenumăratele Românii

Câteva gânduri cam disparate după lectura articolului lui Teodor Baconschi – Cele două Românii de pe Contributors.

  • Pentru că titlul m-a dus gândul la articolul Cele două Românii scris de Mircea Vulcănescu mi-am adus aminte de toată discuţia despre problema generaţiei.
  • În 1932 Vulcănescu a scris Cele două Românii, după umila mea părere, din postura  unuia care constata cu regret semnele clare ale convieţuirii moderniţăţii cu un feudalism tarziu. Era o privire sumbră asupra eşecului primilor 10 ani  de stat modern unitar şi naţional român. La fel şi la Baconschi, cei 10 ani de la integrare în UE sunt dezamăgitori.
  • Din modestele mele lecturi am mai observat că toţi cei care invocă/folosesc/pornesc de la „paradigma celor două Românii”  se zbat să facă o breşă într-un front ideologic, că e de dreapta, de stânga, naţionalist, cosmopolit, etc. şi vor să propună o soluţie apartinică, naţională. Cum să trecem peste clivaj, cum să ne reconciliem, cum să ne regăsim „unitatea”, lăudabil de altfel dar, ca şi la Vulcănescu, steril în plan practic.
  • La Vulcănescu se poate observa efortul, analiza de a trece dincolo de ideologie dar din interiorul ideologie de dreapta, o atitudine asumată şi pentru care va fi pe buna dreptate catalogat ca fiind de extremă dreapta.
  • Poate că din eşecurile, inclusiv ideologice ale lui Vulcănescu, ar fi de învăţat ceva, inclusiv pentru a înţelege ce ne transmite dar şi ce nu reuşeşte să ne transmită Teodor Baconschi.
  • Vulcănescu a avut trei direcţii sau, mai corect, tentative de a găsii soluţii la evoluţia României. Prima, soluţia reformei sociale (Cele două Românii 1932), a doua , soluţia solidarităţii intergeneraţionale (Generaţie, 1934) şi a treia, soluţia modelului spriritual naţional (Dimensiunea românească a existenţei, 1943)
  •  Aş putea spune că aproape toată dezbaterea interbelică privind schimbarea României a orbitat între rolul unor evenimente în reformarea României (Marele Război – România Mare, sincronizarea României cu Europa după 1823), rolul unor generaţii şi rolul identităţii şi al modelului cultural românesc.
  • După 1920 dar şi după 1989 dezbaterea a consumat multă cerneală pe rolul evenimentelor istorice în evoluţia României şi pe rolul unei generaţii pro-occidentale de români.
  • Dezbaterea pe specificul şi modelul cultural şi după 1920 şi după 1989 a eşuat în extremisme, naţionalism, legionarism, cum vreţi să îi spunem
  • Nici Vulcănescu şi nici Baconshi nu merg mai departe de dilema aceasta, ce a fost , ce este şi ce ar putea fi cel mai important pentru România ? apariţia unui eveniment istoric refondator pentru o ţară (o schimbare istorică majoră) sau efortul unei generaţii de a schimba ceva prin construcţia unei solidarităţi intergeneraţionale (mai simplu spus, o generaţie capabilă să înlocuiască un conflict de generaţie având multiple surse cu un mecanism de preluare şi proiecţie de valori comune care să depăşescă graniţele de grup) .
  • Răspunsul facil la acestă dilemă ar fi că ambele sunt importante dar istoria post-89 ne arată contrariul. Evenimentul istoric nu a fost deloc sincronizat cu generaţia pro-occidentală a schimbării, ambele s-au întamplat să fie în România dar nu avem un rezultat.
  • Ar fi naiv să credem, cum ne propune Baconschi (adaptarea tactică) şi în 1934  cum ne propunea Vulcănescu (istorismul prin resemnare), ca o generaţie să refacă o punte care politic şi mental a fost sistematic distrusă într-un sfert de veac. Iar la termenul de 30 de ani, care vine în curând, prima generaţie a schimbării de la Revoluţie îşi va reduce destul de drastic potenţialul.
  • Cred că există două legităţi ale unei tranziţii în Europa Centrală şi de Est.
    • generaţiile pro-occidentale din Polonia, Cehia şi Ungaria s-au format cu mult înainte de evenimentul istoric al schimbării din 1989. Concluzia ar fi că o generaţie are o capacitate limitată să genereze un eveniment istoric major în schimb dacă este pregătită cu destul de mult timp înainte poate avea capacitatea de a gestiona foarte eficient orice eveniment sau oportunitate care implică sporirea sprijinului pentru direcţia reformatoare.
    • În lipsa unei generaţii pregătite şi care are capacitatea de a face o reformă rapidă folosind conjuncturi istorice, apar  alternativele:
      • 1. Adaptarea tactică (propusă de Baconschi)  şi care înseamnă mai multe concesii dar fără garanţia unei rezultat tangibil si garantat. În plus concesiile presupun şi renunţarea la anumite linii roşii: valori, priorităţi.
      • 2. Coaliţii conjuncturale  – modelul Convenţia Democrată. Cand avem concesii tactice reciproce dar fara o afectare majora a strategiilor.
      • 3. Apariţia unor curente populiste în care raţiunile de tactică devin dominante. Cand avem concesii tactice majore asociate cu disolutia unor strategii si identitati.
  • Concluzii
    • O platformă pro-occidentală si destul de permisivă la nivel tactic trebuie sa aibă o sursă de identitate şi acţiune aparte. La noi varianta tehnocratică a avut probleme mari, nu spun ca nu a avut si puncte bune. Alte variante ? Cam greu de găsit. Poate paltforma lui Macron ? Adică natura problemei sugerează nevoia unui nou tip nou de construcţie politică care să ardă etapele şi să folosească eficient toate oportunităţile.
    • Adica poţi să faci concesii tactice şi să aştepţi o conjunctură favorabilă sau dimpotrivă, să foloseşti o conjunctură şi să generezi concesii tactice. Ultima varianta cred ca a fost folosita in Franţa de catre Macron si probabil, pentru obtinerea celui de-al doile mandat, presedintele Iohannis va pedala tot pe acelasi model.
    • Motivul fiind ca mai usor se pliază fortele politice pe evenimente dacat evenimentele dupa fortele politce.

 

Planul Macron pentru Europa

Planul Macron pentru Europa  , acum realizez, l-am anticipat în planificare încă din 12 martie 2017, atunci când am scris pentru Grupul USR analiza Cartea Albă privind viitorul Europei- Evaluarea scenariilor şi implicaţiile pentru România. 

Vezi mai jos.

Macron-plan 

 

 

 

Inzestrarea Armatei. Faza pe discutii si convorbiri

De al stiripesurse aflam ca MApN apasa pe aceleratie, adica a inceput o serie de intrevederi cu diferite agentii si autoritati, lucru de apreciat dar si de criticat.

MAPN a discutat cu Consiliul Concurenței și cu ANAP despre înzestrarea armatei

Ar fi de apreciat ca MApN vrea sa schimbe ceva sau sa gaseasca solutii la ceva.

De criticat ar fi mai multe.

  • Sefii de la MApN ar fi trebuit sa se vada cu sefii de la Ministerul Finantelor. Ca sa fiu si mai clar, de fapt Ministerul Finantelor ar trebui sa fie primul responsabil cu o reforma a legislatiei in acest domeniu. MApN si Ministerul Economiei sunt beneficiari unui eventual nou pachet legislativ sau de politici.
  • Peste tot si pe la toti, MApN ar trebui sa mearga la consultari numai impreuna cu Ministerul Economiei, acolo unde este o parte din sectorul industrial special.
  • MApN ar fi putut sa mearga sa se vada, mai ales, cu membrii Comisiilor parlamentare de finante, aparare si legislativa, trei comisii cruciale pentru procesul de inzestrare. (am uitat ca este vacanta pentru alesii neamului)
  • MApN ar fi trebuit sa mearga la consultari mai ales cu patronatul din industria de aparare.

Bicentenarul Romaniei

Da, ati citit bine. La anul vom sarbatori Bicentenarul Romaniei. De unde stiu ? simplu, se contureaza doua calendare de aniversari, ceremonii. Doua stiri ne dau dau indicatii clare ca Guvernul si Presedintia vor organiza separat si se vor boicota pe toata durata sarbatorilor. Mai ales guvernul va incerca sa „şunteze” participarea Presedintiei prin diverse mici gafe administrative bine supervizate de la partid. Se securizeaza proiectele de evenimente etc.

Sa ne traiasca Bicentenarul !

 Reacția MApN, după ce nu l-a invitat pe Klaus Iohannis la Ziua Aviației Române

La aniversarea de la Marasti nu au participat prefectul si subprefectul Președintele Iohannis, la Mausoleul de la Mărăști

 

Turcia si consecintele autoizolarii

 

Duminica a inceput retragerea fortelor germane de la baza aeriana de la Incirlik. Istoria racirii relatiilor turco-germane este ultracunoscuta si nu voi insista. Turcia, mai precis, presedintele Erdogam a solicitat si solicita constant ca Berlinul sa admita diferite doleante din partea Ankarei. Lista este lunga:  negocierile cu UE, folosirea diasporei turce din Germania in interesul presedintelui Erdogan, conflictul din Siria, nerecunoasterea genocidului armean, protejarea intereselor turcesti in Mediterana de este si Cipru, recunoasterea rolului important al Turciei in regiune, etc. etc.

Am impresia ca Turcia va inventa la nesfarsit o agenda bilaterala speciala cu Germania profitand de lipsa de reactie a Berlinului.

Racirea relatiilor cu Germania va antrena in Tucia o politica a autoizolarii cu repercusiuni imediate in NATO. In timpul summitului NATO de la Bruxelles, Germania a anuntat Turcia ca va retrage fortele germane disclocate la Incirlik dar tot atunci, aliatii au luat decizia sa nu sustina propunerea Turciei de a gazdui summitul aliat din 2018.

Anticipez ca vor mai fi si alti pasi ai Turciei spre pozitia de aliat izolat, pasi generati tot de incercarea disperata a presedintelui Erdogan de a demonstra ca tara sa este un actor important pentru NATO si regiunea Orientului Mijlociu.

Erdogan nu poate sa invoce la nesfarsit standardul dublu aplicat de europeni in timp ce progresiv chiar el aplica standarde duble pentru opozitie si societate civila din Turcia.

Din punct de vedere militar, efectele auto-izolarii vor fi observate imediat din aceasta vara.

Coalitia internationala anti-ISIS condusa de SUA isi va concentra efortul militar  in Irak, Iordania, in zona controlata de kurzi in Siria si posibil va folosi si baza aeriana de la Kogalniceanu.

Pe plan NATO, Turcia va pierde din vizibilitate si nu va mai fi atat de implicata in initiative noi.

In plan european, din ce in ce mai multe tari vor sprijini opozitia turca si vor proteja dizidentii si opozantii aflati in afara granitelor Turciei. Probabil Ankara va avea de ales intre inghetarea negocierilor de aderare si acceptarea unui parteneriat de tip UE-Russia. Orice incercare de a santaja Europa cu deschiderea granitelor turcesti pentru refugiati si emigrant va inrautati relatiile si va oferi pretextul pentru o inghetare si mai accentuata a relatiilor cu Ankara. Daca acesta santaj va continua nu este exclus ca anumite tari europene sa inceapa sa promoveze ideea unor masuri cu aspect de sanctiuni UE pentru Ankara.

Pentru Romania si Bulgaria aceasta directie a politicii turce va duce la o perioada de incertitudine regionala. Refuzat de marile capitale europene, Erdogan sa va concentra pe vecini, pentru a demonstra cine este putere regionala, si vor exista destul de multe accente de dominatie regionala din partea liderului de la Ankara.