Intentionam sa reactionez rapid la stirea privind prelungirea mandatului Secretarului General NATO Jens Stoltenberg cu inca 2 ani, dar am renuntat. M-am gandit ca intai sa treaca aniversarea celor 15 ani de cand Romania este in NATO si dupa sa revin.
Revin acum si incep cu concluzia. NATO are nevoie de o conducere mai energica si mai activa. Cred ca Stoltenberg a fost un Secretar foarte bun pana prin 2016. Sa ma explic.
Da, actualul secretar general a gestionat bine criza din Ucraina, mai are puncte tari pe extinderea in Balcani si a gestionat bine si relatia din ce in ce mai sinuoasa intre SUA si o parte dintre aliatii europeni.
Ce am asteptat eu sa faca Stoltenberg dupa 2014 si nu a reusit: lansarea procesului de adoptare a unui nou concept strategic NATO, lansarea unei analize extinse a domeniului cheltuielilor militare in NATO si mai multe initiative in relatie cu UE.
Toata adpatarea pe flnacul estic sau granita de est a NATO, cum vreti sa ii spuneti, a fost incoresetata de limitele politce si de conceptul strategic NATO care contine o alta logica a prioritatilor in termeni de riscuri si amenintari. Sigur in document gasim modalitati de a incadra strategia Rusiei dar totul a fost interpretat post-2014.
Conceptul strategic actual nu ne-a ajutat sa anticipam si sa ne pregatim pentru ce a fost in 2014 si dupa invazia in Crimeea. Dar aici ne aflam, am incercat sa adaptam din mers postura militara NATO dar pentur o strategie pe termen lung avem nevoie de un alt concept strategic. Anul acesta, probabil ca se va discuta directiva politica dar nu este suficient.
Despre cheltuielile militare discutia treneaza in NATO cam de prin 2006. Au fost momente in care procentul minimal din buget nationale pentru aparare aflat in discutie la NATO pentru a fi recomandat era de 2,38%. Dar se discuta bugetul, nu se discutau cheltuielile pentru aparare, tema care ar fi mai extinsa pentru ca pune accentul pe programele multianuale. Tema aceasta sufera de mare diversitate la nivel national ori NATO ar fi fost de dorit sa gaseasca o modalitate de a standardiza macar la nivel minimal practicile nationale. Din ce mai citesc reiese ca UE vrea altceva in acest domeniu iar tarile care vor fonduri din Planul european pentru aparare vor fi obligate sa lucreze la nivel national dupa bugetarea si programarea UE, cam ca le restul programelor operationale din agricultura, resurse umane, dezvoltare regionala, etc.
NATO se va confrunta in curand cu un nou concept european pentru cheltuielile de aparare si aici Stoltenberg nu a reusit sa anticipeze ca trebuia sa lanseze macar o dezbatere.
Ar fi fost bune mai multe initiative NATO in relatie cu UE. Sigur ca avem 17 sau mai multe domenii de complementaritate aprobate la summitul de la Varsovia dar impresia mea este ca ele par greu de implementat. De exemplu, o imangine comuna NATO -UE privind situatia de securitate maritima in Mediterana va fi greu de atins la nivel operational cata vreme Turcia este reticenta fata de UE. Este un exemplu. Alt aspect car enu este cuprins in domeniile de complementaritate este proiectul de infiintare a unui Consiliu de securitate al UE. Un mecanism care va influenta major pozitia unor tari in cadrul NAC – Consiliul Nord Atlantic. Nici la acest aspect Secretarul general NATO nu are o pozitie.
In fine, cred ca NATO are nevoie de un nou Secretar general care sa vina cu o perspectiva noua, mai multa energie si probabil mai multa inventivitate in a mentine NATO intr-un ritm nou de prezenta militara si politica in agenda europeana.
