Ieri am fost prezent in studioul de la Radio Romania Cultural. Impreuna cu gazdele emisiunii Timpul prezent, Adela Greceanu si Matei Martin, am dezbatut recenta Conferinta de securitate de la Munchen, evenimentul international devenit o traditie pe agenda globala. Inregistrarea o puteti asculta pe pagina emisiunii aici sau mai jos. Multumesc pentru invitatie Adelei Greceanu si lui Matei Martin.
*a doua parte a titlului meu este inspirata de titlul articolului lui
Stewart M. Patrick in Atlantic Charter 2.0: A “Declaration of Principles for Freedom, Prosperity, and Peace”
Am urmarit online o parte a dezbaterilor Conferintei de securitate de la Muchen si sunt de acord cu organizatorii care sustin ca ordinea internationala seamana astazi cu un puzzle. Iar cativa copii rebeli au distrus acest puzzle la care altii au muncit cu penseta ani de zile. Problema noastra este ca stim sa recompunem imaginea din puzzle dar ne este teama ca iar vin baietii rai si se distreaza zgaltaind din nou masa. Acesta este si intrebare raportului Conferintei The Great Puzzle: Who Will Pick Up the Pieces?
Raspunsul cancelarului german, Angela Merkel la aceasta intrebare a fost unul cu valoare de obiectiv pe termen lung sau, pentru ca se va retrage in acest an, de mostenire politica. Angela vrea ca noi toti sa refacem acest puzzle. Este o reafirmare a multilateralismului care, cred ca va deveni subiectul anului 2019. Cu o administratie americana retrasa unilateralismul unei superputeri, cu tendinte autocratice in Eurasia si Europa de Est, cu un Brexit cat o infrangere europeana, multilateralismul pare sa fie nu doar in declin ci si in criza de identitate.
Evident competitiei de interese, multilateralismul nu ii poate opune decat lupta pentru valori comune si aici Germania pare sa se simta foarte confortabil si accepta compromisuri in numele unui numitor comun, democratia. Da multilateralismul este un long game, dar Germania nu se grabeste, si stie ca are destui partizani in lume.
Raspunsul multilateralistilor, sau cum mai este deja cunoscut, ca „alianta multilateralistilor” a venit din partea unui foarte prestigios si numeros grup international de fosti sefi de state, fosti ministri de externe, aparare si securitate nationala. Grupul are 4 co-presedinti,
Madeleine Albright, fost secretar de stat SUA,
Carl Bildt, fost prim ministru , Suedia
Stephen Hadley, fost consilier pentru securitate nationala, SUA
Yoriko Kawaguchi, fost ministru de externe, Japonia si a incercat sa raspunda direct la tema principala a Conferintei, are multilateralismul viitor in contextul competitiei strategice si cine ar fi responsabil de promovarea lui ?
Grupul a lansat in cadrul conferintei documentul „Declaration of Principles for Freedom, Prosperity, and Peace” si a fost co-semnat de alti 50 de fosti responsabili oficiali, fosti experti din zona academica si nonguvernamentala. Documentul a fost deja definit ca a doua Carta Atlantica de catre Stewart M. Patrick in Atlantic Charter 2.0: A “Declaration of Principles for Freedom, Prosperity, and Peace” si promite sa genereze un curent important in diferite capitale de pe glob. Pare sa fie si semnalul ca pratizanii regimurilor internationale si ai institutiilor multilaterale se pregatesc de un fel de ofensiva in mai multe zone institutionale internationale, au stabilit temele principale de comunicare si cauta parteneri statali de tipul Germaniei care sunt doritori sa preia agenda Declaratiei.
Intr-un fel, de fapt, se demonstreaza si puterea Germaniei care si-a descoperit un nou scop, cel de apara multilateralismul cand altii cauta resurse pentru coalitii de putere. Germania vrea sa si asume acest rol de portavoce a „aliantei multialteralistilor” si din dorinta de a avea o candidatura de succes pentru un loc in Consiliul de securitate ONU.
Carta Atlantica 2.0 are 7 principii, idei cu care cu siguranta ne vom mai intersecta in lecturi, evenimente sau publicatii. Le citez si aici
1. Freedom and Justice- We affirm the right of all people to live in free and just societies, where fundamental rights are protected under the rule of law.
2. Democracy and Self-Determination- We affirm the right of all people to make decisions about their own affairs through elected governments that reflect their consent, free from foreign interference.
3. Peace and Security-We affirm the right of all people to live in peace, free from threats of aggression, terrorism, oppression, crimes against humanity, and the proliferation of weapons of mass destruction.
4. Free Markets and Equal Opportunity- We affirm the right of all people to engage in economic activity based on free market principles, with equal opportunity to contribute to and the ability to share in the benefits of national prosperity.
5. An Open and Healthy Planet-We affirm the right of all people to enjoy free and open access to the global commons and a safe and healthy planet.
6. The Right of Assistance-We affirm the right of national sovereignty, while recognizing that sovereignty obligates governments to uphold these principles.
7. Collective Action- We affirm the right of all people to cooperate in support of these principles and to work together to advance them.
Declaratia va fi mai importanta decat un simplu exercitiu intelectual , nu doar prin faptul ca, oficial, tari ca Germania, Suedia, Norvegia sau Japonia vor sustine principiile enuntate ci si pentru ca are o sustinere globala din Asia, Orientul Mijlociu, America Latina. Finalul declaratiei este chiar mai explicit, va fi stabilit un mecanism de monitorizare, analiza si vor exista actiuni publice din partea grupului pentru a convinge propriile guvernele sa ia atitudine publica impotriva celor care incalca principiile enuntate.
Declaratia este probabil cel mai important rezultat al Conferintei de securitate de la Munchen, pentru ca raspunde unei probleme presante si de perspectiva, reuseste sa sintetizeze o solutie de actiune colectiva si a generat sustinere din partea unei tari puternice, Germania.
De la lectura acestui articol Want to reduce political polarization? Save your local newspaper am revenit la o idee mai veche. Articolul este despre intensificare polarizarii ca efect al consumului sporit de presa nationala in detrimentul presei locale. Motivul este simplu, presa locala ajuta la transparentizarea activitatii puterii locale in timp ce presa nationala se focalizeaza pe conflictul partizan.
Cred ca una dintre prioritatile oricarui regim populist este sa reduca numarul moderatilor dintr-o societate. Moderatul este mai mult decat o presa locala care ajuta la reducerea polarizarii, el este principalul obstacol in calea agentilor polarizarii. Moderatul nu este nici exaltat si nici naiv, el este mai greu de manipulat. Nu se lasa impresionat si nici nu are mari asteptari cand vine vorba de oferte politice.
Moderatul il gasesti in toate partidele, grupurile si asociatiile, formeaza un fel de partid transpartinic. Moderatii se recunosc intre ei si nici nu au probleme sa interactioneze de la prima vedere pe teme sensibile. Probabil au o empatie sau destul de multa experienta ca sa prefere atitudinile deschise. Si pentru ca moderatul este si modest, el ajunge doar in anumite imprejurari lider. De ce am scris in titlu ca este pasare rara ? Nu pentru ca ar fi putini ci pentru ca moderatii nu ofera acel contrast de atitudine folosit abil, acea tensiune care atrage atentia si strategie de atragere pe care extrema le foloseste. „A iesi in evidenta” nu este imperativul lor. Dar despre punctele slabe voi vorbi mai mult in alt episod.
Am comentat pentru Q Magazine importanta vizitei Secretarului de stat Mike Pompeo in tari din Europa Centrala – link catre articol- SUA, în turneu european. Ce vrea Mike Pompeo de la Europa. Ii multumesc autorului, Razvan Tudor.
