Categorie: Comentarii

Republica Moldova si „paradigma geopolitica”

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale din Republica Moldova putem spune ca avem un rezultat favorabil curentului proeuropean. Maia Sandu este pe primul loc, Igor Dodon pe la doilea iar candidatii unionisti pe ultimile locuri cu procente infime. Acum este un bun prilej pentru un scurt comentariu pe un subiect „drag” noua, romanilor, geopolitica aplicata Moldovei. Dar sa revenim la alegeri.

Dupa acest prim tur de alegeri putem intelege cat de mult a contat ca Maia Sandu si-a facut propriul partid, ca a acceptat sa construiasca aliante si ca si-a asumat pozitia de premier intr-un context care parea nefavorabil. Fiecare etapa in parte avea mai multe riscuri decat avantaje si oportunitati, insa luate in ansamblu, ca parcurs politic, putem vedea ca efortul, lipsit de spectaculozitate geopolitica, a generat un sprijin politic mai mare decat pentru curentul promoscovit. Nu s-a obosit sa vorbeasca toata ziua despre jocul geopolitic, despre confruntarea geopolitica si despre importanta geopolitica a Republicii Moldova. La acest nivel de sprijin popular Maia Sandu face si geopolitica nu doar politica. Un grup de comentatori din Romania  ii reprosau ca ignora „paradigma geopolitica”, ca nu are discurs anti-Moscova, ca nu trebuie sa vorbeasca despre coruptie, oligarhi, integrare europeana. Uite ca se demonstreaza ca Maia Sandu a avut un discurs perfect adaptat electoratului din Moldova si ca mesajele pro-europene au ecou in randul alegatorilor.

Intre a se lupta declarativ cu Moscova pe Facebook si pe pagini pro-unioniste sau ultra-unioniste si a convinge direct electoratul din Moldova ca merita votata, Maia Sandu a ales ultima varianta. Din motivul simplu ca geopolitica, la modul cum i se cerea sa faca si este inteleasa de unii, este o ideologie si se face bine mersi din birou, in fata unui monitor si a unei camere de filmare si cam la atat se rezuma „paradigma geopolitica” a afacerilor din Moldova.

Acum este un bun prilej pentru a lamuri cateva lucruri legate de limitele „paradigmei geopolitice” in care a fost introdusa Moldova de cativa comentatori.

1. „Republica Moldova este un spatiu de confruntare cu Moscova”. Ca spatiu ex-sovietic cu semnificatie strategica Moldova este ca importanta mult in urma Ucrainei si a Georgiei. Nu are iesire la zone maritime, nu controleza accesul spre zone importante cum ar fi Caucazul, Mediterana sau alte zone de interes rusesti. Dupa 2015, geopoliticenii nostri s-au chinuit sa convinga lumea ca e posibil un scenariu de expansiune rus in sudul Ucrainei cu doua directii de actiune, din Crimeea si Transnistria dar totul a ramas la nivel de speculatii.

Din punct de vedere ideologic si comunicational, acceasi „paradigma” se chinuie cu propaganda rusa de cativa ani. In Romania si Moldova „confruntarea comunicationala „ cu Moscova totul se rezuma la niste tentative de analize firave, mai curand niste rezumate, de fapt niste simple specimene de revista presei. Cam acesta este nivelul. Se ia un articol din presa pro-moscovita si se face un rezumat despre „narativul” anti-romanesc sau anti-moldovenesc si dai si lupta. Si dupa aia curg newsletterele cu aceste rezumate inutile. Impact zero.

La nivel decizional, „paradigma confruntarii” merge pe un stereotip pe care il stim. Cu exceptia fostilor lideri ai defunctei grupari pro-unioniste, toti decidentii din Republica Moldova ajunsi la putere sunt de fapt oamenii rusilor. Ultima interpretare care o vizeaza pe Maia Sandu e ca in calitate de premier a oferit un control strategic care favoriza Moscova. Dar cat a fost premier Maia de fapt a slabit controlul Rusiei, mult mai mult decat a a facut orice lider din gruparea pro-unionista. Sprijinul european castigat de Maia a fost de fapt prima batalie castigata cu Moscova. Partizanii paradigmei geopolitice mai spun ca de fapt Moscovei ii convine ca in Moldova UE sa aduca bani iar Putin sa controleze politic situatia. Nimic mai fals, cazul Ucrainei este exemplul perfect. Si acolo se spera ca se puteau acomoda interesele Federatiei Ruse cu interesele UE si vedem acum unde s-a ajuns. Parghia economica europeana in Moldova va fi imposibil de controlat politic de la Moscova iar influenta economica europeana va creste in Moldova si Ucraina spre dezavantajul Moscovei.

2. „Cei peste 30 de ani de independenta ai Republicii Moldova nu reprezinta nimic din perspectiva paradigmei geopolitice”. Aceasta ar fi a doua mare limita a paradigmei geopolitice. Sa crezi ca in 30 de ani totul a ramas incremenit ca la destramarea  URSS. Cu o mana de patrioti moldoveni visand si lutpand pentru unirea cu Romania, chiar si prin poduri de flori si cam atat. Sa ignori faptul ca noile generatii de moldoveni sunt diferiti de vechea generatie este o greseala strategica. Iar aceasta abordare ingusta blocheaza orice efort de a gasi solutii adaptate situatiei reale din Moldova. Liderii precum Maia Sandu si Andrei Nastase nu pot fi intelesi in paradigma geopoltica pentru ca in sine modelul nu mai poate fi inteles in conditiile actuale. Tinerele generatii vor alege liderii care ii reprezinta, schimbarea a avut loc in toata Europa. Cine credea in 1997 sau 2004 ca vom avea  schimbari dramatice in spectrul politic din Romania. Acum mai avem un singur partid istoric si acela stampilat USL adica extrem de ambiguu din punct de vedere ideologic.

Bombardati cu paradigma geopolitca cine din Romania ar fi crezut acum 10 ani ca tabara pro-unionista va disparea politic de la paraghiile puterii din Chisinau? Majoritatea credeau ca in timp, noua generatie va sprijini aceasta tabara si a fost o credinta gresita. Pentru paradigma geopolitica ideea de a te confrunta cu ceva nou in politica sau societate e echivalent cu implicare a Moscovei si asta blocheaza orice analiza sau discutie despre cauzele reale ale unor evolutii din Republica Moldova. Ideea de a discuta despre evolutii economice, coruptie, probleme sociale si noile asteptari sociale sunt neimportante pentru sustinatorii paradigmei geopoltice. Din transeele confruntarii cu Moscova orice nou subiect ne-geopolitic sufera doua tratamente. Ori intra la categoria „noua directie de actiune a Moscovei” ori la categoria „naivitati locale cu statut de vulnerabilități”. Bref, paradigma geopolitica ignora aproape total evolutia Republicii Moldova ca stat independent si asta ne duce ultima parte a comentariului nostru.

3. „Republica Moldova nu poate scapa de   influenta Rusiei decat prin unirea directa cu Romania sau indirect prin intrarea in NATO si UE.” Ideea de a considera Republica Moldova un spatiu de interes strategic pentru Romania sau pentru marile puteri care pot acorda un nou statut Republicii Moldova ridica mai multe probleme. Prima ca ignora evolutia interna din Republica Moldova. Sustinatorii paradigmei geopolitice ignora chiar lectia Marii Uniri. Al doilea aspect, Romania din 1990 incoace a refuzat sau a evitat sistematic sa abordeze problema unirii la nivel de stat. Partizanii geopolitici explica asta prin faptul ca marile puteri s-au opus ideii dar nu explica de ce nu a existat vointa politica in Romania si Moldova. Daca totul s-ar explica prin faptul ca Ion Iliescu si FSN/PSD au fost impotriva  atunci de ce nici Emil Constantinescu nu a ridicat problema pe tapet? Daca in anii 90 si Romania si Moldova erau sub influenta Rusiei, ce a impiedicat Romania dupa intrarea in NATO si UE sa initieze demersul? Raspunsul il stim, nimeni nu vede cu ochi buni o Romanie care cere alipirea de teritorii. Nu acesta este modelul european la care am aderat. Nici Moldova nu vede cu ochi buni unirea. Se vede acum la aceste alegeri prezidentiale, cand candidatii unionisti iau procente foarte mici, mult sub procentele vehiculate de studii care prezentau un curent pro-unionist consistent. Votantii nu se indentifica cu liderii unionisti si ar trebui sa fie o premisa de luat in calcul pentru politica externa a Romaniei.

Cateva remarci finale. O paradigma geopolitica nu are nimic negativ in ea in schimb transformarea ei in discurs propagandistic poate genera o lovitura de bumerang pentru emitent. Daca aplici acesta paradigma aiurea pentru spatii nerelevante geopolitic evident ca ajungi la interpretări trase de par iar daca reușești sa o transformi in linie oficiala de politica externa atunci se va merge din esec in esec dand vina cand pe Moscova cand pe interesele obscure al unor puteri. In comparatie cu geopolitica, realismul ajuta mai mult pentru ca discuta echilibrat interesele dar si sursele de putere, iar Romania nu a avut o politica externa realista fata de Republica Moldova. Bucurestiul nu a reusit sa controleze si sa demonstreze ca poate gestiona la nivel de surse de putere relatia cu Republica Moldova.

O parte buna a paradigmei geopolitice este ca pozitioneaza Romania corect in arhitectura de securitate europeana dar nu reuseste sa evalueze agenda de securitate nationala prin acesta prisma si nici nu gaseste solutii altele decat cele care rezulta din jocul marilor puteri. Pragmatic vorbind ar mai fi o parte buna, paradigma geopolitica ne arata si cum evolueaza profilul strategic al Romaniei si identifica limitele si esecul modelului de „Bucuresti-lider regional” promovat asiduu in politica noastra externa. Esecul Romaniei in relatie cu Republica Moldova, esec bazat pe modelul paradigmei geopolitice aplicata de decidentii romani, este testul major pierdut al tezei ca Romania are potential de lider regional. Despre solutii si alternative la paradigma geopolitica voi scrie cu alta ocazie, probabil dupa turul 2 al alegerilor din Republica Moldova.

Democrația românească de polipropilenă

Pe marginea scandalului de la Sectorul 1. Am impresia că democrația românească este foarte bine prezentată în imaginile surprinse în locul de depozitare al buletinelor de vot. Un birou electoral din capitala țării, din epicentrul standardului democratic.

Însă care pare mai mult ca fiind buricul nespălat cu cercel al democrației românești. Din vârful piramidei acestei democrații, din sectorul 1, cel cu mari pretenții, vedem cum e gestionat administrativ votul nostru .

Postez o captură de imagine din înregistrarea respectivă pentru că ne va ajuta mai încolo.

În iureșul iscat pe media și la tv evident că toată lumea se focalizează pe esență. Un grup de persoane au intrat în depozitul de voturi și de aici toată tevatura.

Cine sunt? Ce au urmărit? Ce făceau acolo în toiul nopții?

Încercarea de manipularea a celor de la Antene și a geniilor carpatine de la PSD a fost evidentă. Pentru mine, efortul lor (PSD Antene) se înscrie în lungul șir de comportamente lipsite de etică și moralitate față de cetățean. Hai să spunem că forțezi nota cu concurența, intri în polemici, dar manipularea asta a vizat pe cetățeni. Dar nu despre această parte a scandalului vreau să vă vorbesc.

Altceva din aceste imagini mi se pare că are legătură cu democrația din România.

Să facem abstracție de oamenii din imagine. Ce vedem?

Ce vedeți voi dacă scoatem persoanele din poză ?

Vedeți cumva niște saci cu buletine de vot? Evident.

Mai vedeți și altceva?

Niște scaune, o canapea. Nimic interesant.

Cred că vă scapă esențialul. Priviți cu atenție GRĂMEZILE de saci.

Priviți cu atenție DEZORDINEA din toată încăperea.

Priviți cu atenție HAOSUL dintr-un birou electoral românesc în care se gestionează voturile noastre.

Nu vă indignați de dezordinea din încăpere? Nu prea vă deranjează.

Explicația este simplă. De 30 de ani democrația noastră funcționează în asemenea saci de polipropilenă.

Sacul cu voturi este stâlpul democrație românești.

Ne-am obișnuit cu această haotică democrație a sacului cu buletine de vot aruncat în grămadă. Nu ne mai deranjează brambureala administrativă iar unii abuzează pentru a manipula un sistem administrativ dezorganizat și pentru a ajunge la putere.

Dacă intri într-o casă în dezordine te lămurești repede despre proprietari.

Dacă intri în depozitul BES1 te lămurești cum stăm cu democrația în România.

Dar hai să intrăm în alte case și să vedem cum își depozitează alții buletinele de vot. Am făcut o selecție de pe mai multe continente. Le-am postat mai jos.

Nu se mai folosesc scaci de polipropilenă de muuuuult de tot în alte democrații iar ordinea în care sunt depozitate buletinele de vor este impecabilă.

Democrația autentică aduce ordine și are un mod pașnic de a impune respect.

O să închei abrupt. Asta e democrația din România. Ce ați văzut sau poate că nu ați dorit să vedeți în imaginile de la BES1. Ne deranjează selectiv doar ce fac unii și alții dar nu ne mai deranjează atât de mult stare generală. Mă deranjează manipulările PSD dar sunt obișnuit cu ele, însă guvernul Orban a tolerat un haos administrativ și o delăsare în organizarea alegerilor.

Aceasta este democrația noastră. Niște grămezi de buletine de vot, de bune intenții și așteptări din parte cetățenilor în care unii scormonesc discreționar în noapte ca după aceea să spună că totul a fost democratic.

Vom avea democrație când vor dispărea acei saci de polipropilenă împreună cu cei care îi tot folosesc în România de vreo 30 de ani. Aviz guvernului liberal.

Să vă uitați și la restul pozelor și să comparați cu ce ați văzut la noi.

Dan, capitan de play

Bătrânul Nicușor Dan ascultă grăind doi vechi stejari

Crescuţi dintr-o tulpină pe Bulevard colț cu Șelari

Ş-având ca o coroană un secol pe-a lor frunte.

„O! frate, zice unul, un news în miez de noapte

Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste şoapte!…

E PSD în ţară! au năvălit tâlharii!

Ş-acuma la Primărie se joacă pandelarii!”

„Aşa! răspunde altul, colo în depărtare

Zărit-am astă-noapte pe Whatapp lumină mare!

Pier casele străbune! Dezvoltatorii pradă !

Ard codrii!… Sub excavatoare ecosistemul se degradă.

Şi-n poluarea ce se nalţă cu larme zgomotoase

Cu siguranță vom trece pe medicamentoase!”

Bătrânul Dan aude, suspină şi grăiește!

”Un matematician vă trebuiește!”

Autonomia școlii și scenariile colorate

Am citit articolul lui Viorel Panaite – Poate trece sistemul nostru de educatie publica de la „comanda-si-control” la autonomie? din Ziare/com

Sunt de acord cu articolul, in special pentru ca este clar

„Orice criza este o ocazie excelenta pentru o schimbare majora in orice domeniu, in orice sistem, inclusiv in scoala romaneasca. Acum – chiar in haosul inceperii acestui an scolar – Ministerul Educatiei are marea sansa sa imbunatateasca dialogul si calitatea conversatiilor cu scoala pe care o pastoreste.” 

Problema este alta, in conditii de criza, orice demers care vizeaza strategii pe termen lung risca sa nu fie perceput cum trebuie. Asa si cu articolul acesta, noi avem o criza care solicita solutii pe termen scurt si foarte scurt, oamenii sunt asa de stresati ca nu mai au timp sa asculte pe cei care spun ca ar fi bine sa folosim criza pentru a gestiona siobiective pe termen lung.

Autorul scrie ca „A fi autonomi inseamna sa stim sa cooperam constructiv cu cei din jur chiar si sub presiune, chiar si cu adversarii.”

Cu aceasta definitie nu sunt de acord. As face o analogie cu un robot.  Il vom programa noi sa coopereze cu o fiinta umana dar fiinta umana decide sa ii opreasca sursa de putere. Poti sa ai cel mai interactiv si perfomant si adaptativ robot din lume daca Ionescu il scoate din priza sau ii ia bateria atunci dispare autonomia si chiar robotul. Ce vreau sa spun, ati inteles deja. Autonomie insemana sa ai propriile obiective, propriile resurse si sa iti alegi regulile dupa care interactionezi pentru ati atinge propriile obiective.

Regulile pentru autonomie pot fi o problema mai ales cand discutam de raportul dintre puterea centrala, puterea locala si scoala. Resursele pentru autonomie sunt alta problema si evident ca vedem tensiunile in fiecare zi generate de accesul la aceste resurse. In sistemul acesta educational hipercentralizat supus presiunii crizei, ideea ca daca invatam unii de la altii si daca ne ascultam si cooperam am putea obtine mai multa autonomie este prea putin si prea tarziu. De fapt se dezvolta modele alternative de autonomie in conditii de competitie pentru resurse intre scoli care are la baza parghiile locale politice.

O scoala se descurcă mai bine si pare autonoma pentru ca de fapt are resurse politice si financiare, nu pentru pentru ca dezvolta nustiu ce parteneriate de cooperare sofisticate. Directorii de scoli au aceasta dilema: sa faca politica si sa obtina mai mult acces la resurse sau sa investeasca intr-un parteneriat local care nu le poate asigura rapid garantat nici sustenabilitate si nici dezvoltare pe termen lung? Daca adaugi criza pandemica la acest tablou lucrurile sunt clare cam ce prefera majoritatea directorilor. Vor astepta indicatii si resurse.

Mai vrea sa spun ceva. Initiativa celor 3 scenarii nu are legatura cu autonomia. De fapt ideea guvernului nici macar nu respecta legislatia existenta privind gestionarea riscurilor in institutiile publice, inclusiv scoli. Principalele acte normative care stau la baza reglementării Managementului riscurilor (MR) sunt următoarele:

Ø Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Ø Ordinul Secretarului General al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice;

Ø Ordinul Secretarului General al Guvernului nr. 201/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind coordonarea, îndrumarea metodologică şi supravegherea stadiului implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial la entităţile publice;

Ø Legea nr. 174/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

In mod normal, conform legislatiei, prin februarie 2020 cel tarziu, MEC ar fi trebuit sa solicite scolilor sa isi actualizeze registrul riscurilor, sa isi revizuiasca Procedură de sistem privind managementul riscului atunci, nu mai tarziu, cand oficial aveam stare de alerta pentru risc pandemic. Asta este metodologia aprobata de guvern, ai valori de alerta la nivel national de risc pandemic, te apuci automat sa iti stabilesti o procedura, sau sa o revizuiesti pe cea existenta pentru a pune acceentul pe gestionarea efectelor pandemie la tine in scoala.

Este adevarat ca legislatia noastra nu ne ajuta prea mult cand riscul se transforma in amenintare dar chair si asa, cadrul legal existent este suficient pentru pregatire si implementare.

Tot in metodologie si in procedura, scolile au un capitol de gestionat:

5.3.2. Evaluarea riscurilor ……………………………………………………………..

5.3.3. Gestionarea riscurilor – strategie, monitorizare, revizuire …………………..

5.3.3.1. Identificarea, stabilirea şi implementarea tipului de răspuns la risc ………

Partea cu raspuns la risc sunt aceste scenarii „colorate” date de guvern. Si ele au fost concepute prost. Cei din MEC, MAI, CJ-uri, MS nu au inteles ca scolile, conform legislatiei, ar trebui sa isi elaboreze singure scenariile, nu sa le primeasca de la Ministerul Sanatatii doar pe baza indicatorului ratei de infectare la 1000/localitate.

Scenariile ar fi trebuit sa cuprinda evlauarea capacitatilor din scoli, evaluarea obiectivelor, evaluarea resurselor, diviziunea muncii si multe altele.

Ca ai un scenariu foarte prost, cand toti stau acasa, ca discutam de o prezenta prin rotatie sau prezenta integrala a elevilor, problema este de fapt alta, scoala trebuie sa faca pregatirea (solutii, planuri si resurse alocate) simultan pentru toate scenariile si sa isi stabileasca propriul mecanism de decizie privind aplicarea si tranzitia de la un scenariu la altul.

Daca se incepea din februarie probabil ca am fi avut destule scoli cu grad mai mare de autonomie. Acum scolile astepata rezultatele monitorizarii, dupa aia astepata decizia comitetului judetean de criza si dupa aia asteapta aprobarile de la MEC si evident astepata si banii si resursele.

Cata vreme regulile sunt facute si aplicate de alte entitati, scolie nu sunt nici autonome si nici pregatite de pandemie.

Incepe scoala, in stil neo-romanesc

In sistemul de educatie nu este haos este doar un inceput de an in stil neo-romanesc.

Stilul neo-romanesc in arhitectura stim ce inseamna:

Stilul neoromanesc reprezinta un amestec interesant de elemente rasaritene bizantine si motive arhitecturale si etnografice taranesti locale, precum si de anumite modele de arta otomana si chiar teme de renastere italiana tarzie.

Sursa aici

Stilul neo – romanesc in educatie este la fel, leit-poleit.

Sa le luam pe rand. Elementele rasaritene bizantine in educatie s-au vazut cand presedintele, premierul si ministrul educatiei s-au spalat pe maini de obligatia de a coordona activitatea scolara. Au dat indicatii, au facut sedinte de ochii lumii si au tras de timp mai bine de 6 luni.

Motivele arhitecturale si etnografice taranesti din educatie. Aici e clar, incepem scoala tot cu veceu in curte, fara apa curenta si fiecare aduce de acasa ce are prin ograda.

Modele de arta otomana. Cel mai bun exemplu de arta otomana in scoala romaneasca este lenea din managementul scolar judetean, inspectoratele scolare. O structura birocratica de acelasi nivel cu cel din directiile judetene de sanatate publica.

Teme de renastere italiana tarzie din educatia romaneasca le gasim mai mult pe la Cotroceni. Loc in care, un personaj ilustru, sta pe spezele unui mecena, statul roman, si lucreaza la opera vietii sale, Romania educata. Un proiect inutil, de cabinet, destinat unei elite restranse izolata de realitate romaneasca. Cam ca maestrii renasterii italiene tarzii, au pierdut din forta creativa a Renasterii si traiese din gloria maestrilor autentici.

Care este efectul stilului neo-romanesc ? Catastrofal pentru ca nu exista coerenta adminstrativa, ca daca am vrea sa vorbim de substanta, ne vom lua cu mainile de cap. Un exemplu.

Institutul national de sanatate publica a dat publicitatii raportul Situație rate de incidenta la nivel de localități . Un document in care se prezinta situatia pe localitati a ratelor de infectare. Formula este simpla, numar de infectari la 1000 de locuitori in localitate. repet, in localitate, nu pe strazi, nu pe cartiere, nu pe sectoare. In functie de rezultatul calculat ne incadram localitatea in scenariul verde, galben sau rosu. Pana aici pare frumos.

Care fost efectul ? Unul teribil de „neo-romanesc”. In Bucuresti nu vom incepe dupa un scenariu pe intreaga localitate ci vom incepe cu doua scenarii in localitate, galben si rosu. Am putea avea profesori care dimineata sa aiba ore la o scoala cu scenariul rosu iar dupa amiaza sa mearga la o scoala care functioneaza dupa scenariul glaben. Mai bine am incepe pe Bucuresti cu toate scenariile ca sa stim o treaba si sa le schimbam saptamanal ca sa nu ne plictisim.

Cum spuneam, pur neo-romanesc. Din doua una sau mai exact din trei una, ori Bucurestiul nu este o singura localitate, ori metodologia de la Institutul de sanatate este confuza ori scolile nu sunt pregatite cu toate scenariile si mai ales cele galbene.