Ucraina are un nou presedinte insa intrebarea este daca noi, vecinii, europenii, aliatii din NATO, avem o noua politica fata de el ?
Sunt de acord cu ce scrie Michael Carpenter in The Washington Post – Enough Ukraine fatigue. The new president will need our help.
If Zelensky is to succeed with an agenda that matches this campaign rhetoric, he will need both domestic and international support. Domestically, he will need a parliament and civil society willing to back reforms. While the current parliament will likely be too fragmented and gridlocked to get much done, parliamentary elections this October offer a near-term opportunity to bring in a strong bloc of reformers. Ukrainian civil society is already a staunch advocate of reforms and will be a key ally if Zelensky chooses to engage it.
The other thing Zelensky needs is the support of the international community. Unfortunately, like the parliament, the transatlantic community is also fragmented and consumed with other issues. This must change. The West must shake off its self-diagnosed “Ukraine fatigue” and replace its wait-and-see attitude with a more strategic policy of proactively supporting military, anti-corruption and economic reforms in this strategically important country.
That is why the international community must engage the president-elect now to support the evolution of his views, his team and his policy agenda in ways that promote democratic values, an innovative economy and the rule of law. Western leaders should take Zelensky under their wing, provide strategic and technical advice, and offer to lend policy advisers who can offer their professional recommendations on defense reform, international diplomacy, legal questions and economic issues. Ukraine stands right now at an inflection point.
Ieri scriam despre primele luni pana in octombrie la alegerile parlamentare si rolul lor de tranzitie. Ca sa intelegem si urgenta si oportunitatea poate ca trebuie sa privim lucrurile in perspectiva urmatoare. Ucraina este o tara post-sovietica cu 2 revolutii si 1 razboi, RAZBOI si teritorii ocupate in 30 de ani. Chiar si in conditiile astea cetatenii au votat schimbarea si trebuie sa apreciem ca fiind cel mai important semn de incredere. Si Zelinski si multi din jurul sau da rmai ales cei 73 % dintre cetateni au ales schimbarea. O decize foarte grea pentru toti cei implicati.
Problema este daca noi vecinii Ucrainei, europenii, americanii, daca noi percepem la fel ca ucrainienii si mai ales daca apreciem la justa valoare votul lor ? In orice tara din NATO si UE schimbarea este o consecinta asumata la vot atunci cand ajungi la concluzia ca altfel nu se poate. Schimbam partide de la putere, schimbam presedinti, schimbam legi prin referendum, in general vrem si mai ales stim ca putem schimba ceva. Ca avem mecanisme legale si institutionale ca sa materializam schimbarea aici intervin problemele. Nu sunt perfecte mecanismele, le invatam si le aplicam, suntem invatati si suntem ajutati.
Daca apreciem schimbarea la noi atunci ar trebui sa apreciem si schimbarea la ucrainieni pentru ca este la fel cu ce se intampla la noi. Problema Romaniei este ca nu poate sta pe margine. Altii, in America sau in Europa la fel, exista multi care simt ca nu pot sta pe margine.
Si ca peste tot sunt si tabere care nu vor schimbarea. Partea strategica in tot acest proces complex nu este sa ai o schimbare perfect ci sa generezi schimbare si sa nu blochezi procesul. Dupa fiecare revolutie, portocalie si Maidan, Ucraina a mai schimbat ceva, dupa razboi a mai schimbat ceva. Fata de o tranzitie grea dar fara socuri, cum a fost in Europa Centrala, doar Romania a experimentat tranzitie cu socuri, adica am avut mineriade asa de dese si serioase incat noi suntem cei care ar trebui sa intelegem mai bine ce se intampla acum la Kiev.
Cum spune si autorul american, daca din octombrie incolo vom avea un presedinte Zelinski, blocat sau manipulat de tabara care se opune schimbarii atunci in mai putin de 2 ani vom avea un alt soc de tip revolutie portocalie sau maidan.
Asteptarile sunt ridicate, presiunile interne vor fi mari iar dorinta de a implementa eficient si rapid o parte dintre promisiunile electorale il vor conduce pe presedintele Zelinski spre un moment in care se va adresa tarilor din NATO si UE.
La randul nostru nu ne putem raporta la Ucraina doar prin prisma formatului Normadia si a procesului de pace. Iar Romania nu se poate raporta la Ucraina doar pentru ca rusii sunt in Crimea. Adica logica „intai sa vedem cum se rezolva problema Crimeei si a tinuturilor separatise si dupa aia mai vedem.” nu ne ajuta nici pe noi. Daca aplicam principiul ca „timpul le rezola pe toate” atunci cu siguranta ca timpul nu va lucra nici in favoarea Ucrianei si nici a noastra.
De aici urgenta semnalului din Washington Post, ca trebuie sa facem ceva, acum.
Evident, cei care nu vor sa se implice, vor spune ca „am fost luati pe nepregatite”. Asta inseamna schimbarea, vine pe nepregatite dar in realitate o asteptam de o viata. Toti asteptam o schimbare in Ucraina si nu este credibil ca nu putem face nimic pentru ca „am fost luati pe nepragatite.”
