Categorie: Comentarii

SRI, Hellvig si comunicarea publica

Cred ca in ultima sa declaratie,  directorul SRI, Eduard Hellvig, a lamurit multe aspecte legate de protocoalele secrete dar a si demonstrat ca mai are de lucrat la altele.

Hellvig a declarat ca inca de la inceput a abordat problema protocoalelor.

Am dispus un audit intern referitor la toate aceste protocoale de colaborare cu alte instituții. Am hotărât denunțarea tuturor protocoalelor care nu sunt impuse de lege sau de hotărâri CSAT. Imediat, în februarie 2017, am demarat un proces de denunțare a protocoalele cu parchetele și instutiile din justiției.(…)

Al doilea, cel clasificat, reglementa modalitatea prin care SRI coopera cu ministerul public exclusiv pe infracțiuni privind securitatea națională și infracțiunile de terorism. Ca să fim foarte clari, acest protocol clasificat ne-a fost impus de legea de organizare și funcționare a SRI, la art. 8. Legalitatea lui nu poate fi pusă la îndoială și sper că, prin aceste precizări, am lămurit discuția din spațiul public. 

De ce l-am semnat? Pentru că Ordonanța 6 din 2016 ne-a impus să semnăm protocoale cu instituțiile statului pentru exercitarea atribuțiilor noastre. De ce l-am denunțat? Auditul intern ne-a arătat că putem să ne exercităm atribuțiile în baza legii și fără aceste protocoale, asigurând securitatea națională a României.

sursa hotnews.com

Pe o tema deja publica, protocoalele, Hellvig ordona o analiza interna/audit si ia decizia de a denunta public documentele pe baza concluziilor din audit.

Primul aspect neclar este de ce nu a anuntat decizia de a declansa un audit la momentul oportun? atunci, imediat, dupa luarea deciziiei ? stiu e delicat pentru o institutie cum este SRI sa expui procese interne cu implicati majore dar discutam de un subiect deja public.

Al doilea aspect neclar este legat de o alta afirmatie a lui Hellvig ”Auditul intern ne-a arătat că putem să ne exercităm atribuțiile în baza legii și fără aceste protocoale, asigurând securitatea națională a României. ”

Daca Hellvig a admis aceasta concluzie, aceasta ar fi trebuit sa fie si argumentata sau  sa fi cerut argumente si sa le prezinte public.

Modul traditional al SRI de a folosi protocoale a avut doua aspecte. Primul, asigurarea securitatii pe o baza de continuitate in cooperarea cu alte institutii, gestionarea integrata si fluida a riscurilor si amenintarilor. A doilea aspect, asigurarea cu resurse dedicate, umane si tehnice, a prioitatilor pe linia anti-coruptie.

Auditul comandat de SRI vine si spune ca se poate asigura securitatea nationala si fara aceasta abordare traditionala: legi si protocoale care transforma prevederile legale in proceduri inter-institutionale complexe dar care sunt susceptibile de abuzuri pentru ca nu sunt transparente.

Nici auditul si nici Hellvig nu au prezentat alternativa la protocoalele inter-institutionale si asta este a doua mare greseala a directorului SRI. Hellvig crede ca o simpla afirmatie fara prezentarea de argumente solide ar putea sa convinga pe cineva ca SRI are o strategie clara.

Fara o solutie la vidul de protocoale, SRI si partenerii vor lucra caz cu caz, pe baze ad-hoc si cu viteza de reactie mult mai scazuta. Alt efect al vidului de protocoale va fi ca SRI nu va mai fi un releu de centralizare si distributie de informatii de nivel national sau daca va fi va intra in declin si isi va pierde din autoritate in exterior.

Concluzii

  1. Evitarea dezbaterii publice impusa in timpul directoratului Maior-Coldea pe problema rolului SRI in lupta anti-coruptie si relatia cu justitia se perpetueaza si in directoratul lui Hellvig.
  2. Din acest vid de dezbatere publica a rezultat si un slab control democratic exercitat in Parlament asupra SRI.
  3. Nici Maior si nici Hellvig nu accepta analiza alternativa pe subiecte de interes general.
  4. Nici Maior si nici Hellvig nu au fost in stare sa inteleaga cel mai importante probleme asociate relatiei complexe dintre eficienta si transparenta in activitatea unui serviciu de informatii.
  5. Gestionarea politica partizana a crizei SRI va genera o fragmentarea adminstrativa si organizatorica, de fapt o impartire de facto si de jure a actualului SRI in doua servicii. Unul, probabil traditional, specializat pe protectia securitatii nationale si anti-tero iar al doilea, mai tehnic, pe culegere de informatii din surse non-umane si noi tipuri de amenintari trans-nationale. Acest clivaj din SRI va reflecta in oglinda clivajul Presedintie – Guvern.

Initiativa celor 3 Mari- Proiectele romanesti

Din ședinta de ieri a Guvernului aflam ca Romania va propune 6 proiecte, din care 3 sunt clar formulate si mai sunt mentionate inca 3 proiecte ale Ministerului Transporturilor dar care nu sunt nominalizate. Sursa aici (vezi capitolul IV. MEMORANDUMURI)

10. MEMORANDUM cu tema: pregătirea Summit-ului Inițiativei celor 3 Mări în domeniul digital:
Propunerea 1: ”Platforma digitală pentru monitorizarea bazinelor hidrografice în regiunea Inițiativei celor 3 Mări”
Propunerea 2: ”Bursa de transporturi în regiunea Inițiativei celor 3 Mări”
Propunerea 3: ”Soluții de interoperabilitate pentru un sector energetic digitalizat și sustenabil în domeniul stocării energiei în regiunea Inițiativei celor 3 Mări”
11. MEMORANDUM cu tema: Aprobarea proiectelor propuse de Ministerul Transporturilor în vederea prezentării în cadrul Summit-ului Inițiativei celor Trei Mări, ce va avea loc la București, în perioada 17-18 septembrie 2018.

Sa le luam pe rand.

Propunerea 1: ”Platforma digitală pentru monitorizarea bazinelor hidrografice în regiunea Inițiativei celor 3 Mări”

In UE exista deja o platforma pentru monitorizare hidrografica European Flood Awareness System (EFAS) sistem care este integrat intr-un sistem mai mare numit Copernicus Emergency Management Service.

Functioneaza din 2012 si ar fi trebuit sa afle si Guvenul Dancila.

Deci Romania propune un proiect care dubleaza un sistem existent si integrat la nivel european.

Propunerea 2: ”Bursa de transporturi în regiunea Inițiativei celor 3 Mări”

Propunerea 2 este si ea controversata pentru ca burse de transport trans-european exista si sunt bine mersi operationale. Daca sunteti curiosi aici gasiti un Top al primelor 10 burse relevante pentru transportul european.

Putin probabil ca proiectul romanesc sa poate deveni relevant in acest mediu de afaceri maturizat deja.

Propunerea 3: ”Soluții de interoperabilitate pentru un sector energetic digitalizat și sustenabil în domeniul stocării energiei în regiunea Inițiativei celor 3 Mări”

Propunerea abordeaza un domeniu complex si complicat din punct de vedere politic insa se vede ca Guvernul Dancila mai are mult de munca la partea de documentare si analiza. Inca din 2016 Comisia Europeana a lansat un set de propuneri in domeniul energiei si procesul de aprobare a inregistrat progrese. Ar fi fost bine ca măcar in titlu sa se precizeze  ca aceasta interoperabilitate are in vedere Uniunea energetica. Ideea ca Romania cauta solutii regionale in acest domeniu dar nu ia in calcul politica energetica europeana, asa cum este ea acum, cu bune si cu rele, nu pare cea mai profesionista abordare.

Despre restul propunerilor nenominalizate de la Ministerul Transporturilor revin cand vom avea mai multe detalii.

Concluzia este ca proiectele sunt modeste, putin documentate si reflecta o lipsa de viziune strategica din partea Guvernului.

 

De la #rezist la #EuROmaidan

De la marele miting PSD incoace am sentimentul ca lucrurile intra intr-o spirala care la toamna ne va arata o viata politica interna cu  fata mult schimbata, din pacate, in rau.

Puterea aflata la guvernare simte ca fereastra de oportunitate se cam inchide odata cu sentinta pe care Liviu Dragnea o va primi  si atunci accelereaza schimbarile abuzive.

Opozitia simte ca revine acea mobilizare a strazii care a asigurat o presiune in cazul OUG 13 si accelereaza si ea.

Partile par pregatite sa treaca liniile rosii si sa mute lupta politica in strada. PSD pare deja hotarat sa aduca mai multi votanti din tara la Bucuresti, asa cum erau adusi pe vremuri salariatii de la IMGB. Iar opozitia are pregatite nuclee importante peste tot in tara, in special in mediul urban, care par gata sa treaca la urmatorul nivel, o miscare generalizata care va avea in centrul ei manifestatiile din Bucuresti.

Miercuri, 27 iunie, ne vom da seama din reactiile puterii si din reactia strazii in ce directie ne indreptam ?

Se va pastra actualul ritm saptamanal de demonstratii ? sau se va merge spre un model #EuROmaidan permanetizat ? Ultima varianta pare sa prinda contur de varianta de lucru si analiza pe fondul intransigentei lui Dragnea care nu se vrea dus de la sefia Camerei Deputatilor si pe fondul  lipsei de alternative de mediere si compromis.

PSD pare dispus sa ia masuri mult mai drastice privind reducerea capacitatii USR si PNL de a mobiliza masele iar Liviu Dragnea va autoriza masuri demonstrative  de forta din partea unor institutii  si probabil vor fi puse la punct si niste inscenari pentru a incerca sa demonstreze radicalismul celor din opozitie.

Opozitia a ajuns la acel nivel de pregatire care ii permite sa coordoneze trecerea de la miscari de strada la forme de protest mai structurat, mai aproape de nesupunerea civica.

Daca situatia nu se detensioneaza, in toamna probabil ca vom avea un #EuROmaidan care va fi acompaniat de masuri in forta ale guvernului PSD-ALDE.

 

Schimbare de scena la Cotroceni ?

După conferinta de astazi de la Cotroceni am sesizat ceva schimbari de scena.

Un Iohannis mai tonic, mici schimbari de decor și de amplasare a pupitrului și de filmare a conferintei. Nu e clar care este semnificatia schimbarilor, poate este un cadru mai combativ, greu de spus, putem doar constata.

Mai 2018 – Cadrul de filmare, probabil foloseste prompter.

Iohannis2

Mai 2018 – Scena cu pupitrul mult in fata, steaguri atent asezate, dispare steagul NATO.

scena2_LI

Aprilie 2018 Cadrul de filmare, nu foloseste prompter.

scena1

Aprilie 2018 – Scena cu pupitrul asezat mult in spate, cu o alta dispunere a steagurilor.

scena1_LI

Opozitia intre unificare, coordonare si defilare

Am citit articolul lui Daniel Funeriu – Despre inutila uniune a “dreptei” (care nu e dreapta) şi soluția pentru ínvingerea PSD care în esență pledeaza pentru identificarea unui model de interactiune intre partidele de opozitie pornind de la 2 premise.
1. Ca nu exista premise pentru unificare pentru aceste partide. Si ne dă autorul 3-4 argumente solide: nu exista o baza ideologica de unificare, in Europa nu se mai poarta bipolarimul, fruntasii partidelor nu au o chimie personala, se inteleg ca soarecele cu pisica, diferente intre bazinele electorale.
2. Ca exista premise de coordonare pornind de la complementaritatea punctelor tari pe aria de competente din partide.

Pornind de la aceste premise, Daniel Funeriu concepe o strategie de coordonare care are la baza cateva etape.

a. Ca europarlamentarele ar fi zona de maxim combat electoral la nivel strategic si tactic intre aceste partide.

b. La prezidentiale ar fi zona de minim combat electoral la nivel tactic in primul tur si de coordonare strategica in turul doi.

c. La locale maxim de coordonare electorala strategica  pentru castigarea locului primar si minim de combat tactic pentru majoritati in consilii judetene.

d. La generale maxim de coordonare strategica si tactica prin definirea unei strategii comune, destul de neclar ce intelege Funeriu prin linii de forta si mesaj. Citez:  ”Așadar a doua zi după localele din 2020 partidele trebuie să stabilească câteva linii de forță precum și un mesaj comun foarte simplu: ”niciunul dintre noi nu va colabora cu PSD pentru guvernare, suntem 100% cu fața spre vest și respingem populismele”

Cateva observatii

Am impresia ca Funeriu nu face distinctia intre coordonare si colaborare. Ce propune el ar fi mai mult colaborare. In special pentru locale si general modelul amesteca elemente de coordonare informala cu colaborari tactice. Ar fi si asta o solutie insa nu trebuie sa ignoram cateva probleme.

Prima, ca partidele noastre se coordoneaza informal doar pe mize punctuale nu pe lupte electorale la nivel national.

A doua, pentru a evolua de la simpla colaborare la coordonare ar fi nevoie de un parcurs pozitiv fara combat intre partidele de opozitie inca de la prima etapa, cea a alegerilor europarlamentare pentru ca asa se construieste un nivel de incredere pentu etapa finala, alegerile generale unde se doreste castigarea majoritatii.

In ecuatie nu este introdus UDMR si, in general, nu ar trebui ignorat ca o coordonare prelectorala asigura o buna baza de negociere postelectorala.

Ar fi greu de vandut electoratului ideea de coordonare informala pe anumite etape combinata cu zone de maxim combat pe alte etape si sa speri ca la generale brusc oficializezi coordonarea pentru un numar de voturi. Este nevoie de mai mult timp pentru a avea un grup de votanti total diferiti si care sa nu fie confuzi despre ce vor de fapt partidele de opozitie.

In comparatie cu colaborarea, coordonarea are un mare atu, trebuie sa construiesti o interfata politica. Daca Funeriu propune o coordonare informala atunci interfata politica va fi mai usor de atacat mediatic, nu sunt sanse sa se dezvolte un nivel acceptabil de incredere si sunt sanse de dezertare pentru ca totul se petrece in spatele unor usi inchise.

O asemenea ”cutie neagra” mai mult genereaza neincredere in rândul votantilor.

Eu merg pe ideea unei coordonari formale dar nu neaparat oficializate.

O coordonare formala cu interfata formala stabilita inca din perioada preelectorala ar putea lua mai multe forme:

  • Un consiliu politic de coordonare format din lideri de partid cu rol de integrare a  deciziilor.
  • O platforma civica independenta care sa fie un fel de mediator intre partide.
  • O interfata specializata mai mult tehnica si orientata spre monitorizarea implementarii unor decizii luate de partide in timpul campaniilor electorale cu rol de avertizare timpurie si corectie a unor pasi.

Solutia optima ar fi sa le avem pe toate trei functionand integrat dar greu de presupus ca se poate ajunge la asta, insa macar unul ar fi un inceput.