De la #rezist la #EuROmaidan

De la marele miting PSD incoace am sentimentul ca lucrurile intra intr-o spirala care la toamna ne va arata o viata politica interna cu  fata mult schimbata, din pacate, in rau.

Puterea aflata la guvernare simte ca fereastra de oportunitate se cam inchide odata cu sentinta pe care Liviu Dragnea o va primi  si atunci accelereaza schimbarile abuzive.

Opozitia simte ca revine acea mobilizare a strazii care a asigurat o presiune in cazul OUG 13 si accelereaza si ea.

Partile par pregatite sa treaca liniile rosii si sa mute lupta politica in strada. PSD pare deja hotarat sa aduca mai multi votanti din tara la Bucuresti, asa cum erau adusi pe vremuri salariatii de la IMGB. Iar opozitia are pregatite nuclee importante peste tot in tara, in special in mediul urban, care par gata sa treaca la urmatorul nivel, o miscare generalizata care va avea in centrul ei manifestatiile din Bucuresti.

Miercuri, 27 iunie, ne vom da seama din reactiile puterii si din reactia strazii in ce directie ne indreptam ?

Se va pastra actualul ritm saptamanal de demonstratii ? sau se va merge spre un model #EuROmaidan permanetizat ? Ultima varianta pare sa prinda contur de varianta de lucru si analiza pe fondul intransigentei lui Dragnea care nu se vrea dus de la sefia Camerei Deputatilor si pe fondul  lipsei de alternative de mediere si compromis.

PSD pare dispus sa ia masuri mult mai drastice privind reducerea capacitatii USR si PNL de a mobiliza masele iar Liviu Dragnea va autoriza masuri demonstrative  de forta din partea unor institutii  si probabil vor fi puse la punct si niste inscenari pentru a incerca sa demonstreze radicalismul celor din opozitie.

Opozitia a ajuns la acel nivel de pregatire care ii permite sa coordoneze trecerea de la miscari de strada la forme de protest mai structurat, mai aproape de nesupunerea civica.

Daca situatia nu se detensioneaza, in toamna probabil ca vom avea un #EuROmaidan care va fi acompaniat de masuri in forta ale guvernului PSD-ALDE.

 

Schimbare de scena la Cotroceni ?

După conferinta de astazi de la Cotroceni am sesizat ceva schimbari de scena.

Un Iohannis mai tonic, mici schimbari de decor și de amplasare a pupitrului și de filmare a conferintei. Nu e clar care este semnificatia schimbarilor, poate este un cadru mai combativ, greu de spus, putem doar constata.

Mai 2018 – Cadrul de filmare, probabil foloseste prompter.

Iohannis2

Mai 2018 – Scena cu pupitrul mult in fata, steaguri atent asezate, dispare steagul NATO.

scena2_LI

Aprilie 2018 Cadrul de filmare, nu foloseste prompter.

scena1

Aprilie 2018 – Scena cu pupitrul asezat mult in spate, cu o alta dispunere a steagurilor.

scena1_LI

Opozitia intre unificare, coordonare si defilare

Am citit articolul lui Daniel Funeriu – Despre inutila uniune a “dreptei” (care nu e dreapta) şi soluția pentru ínvingerea PSD care în esență pledeaza pentru identificarea unui model de interactiune intre partidele de opozitie pornind de la 2 premise.
1. Ca nu exista premise pentru unificare pentru aceste partide. Si ne dă autorul 3-4 argumente solide: nu exista o baza ideologica de unificare, in Europa nu se mai poarta bipolarimul, fruntasii partidelor nu au o chimie personala, se inteleg ca soarecele cu pisica, diferente intre bazinele electorale.
2. Ca exista premise de coordonare pornind de la complementaritatea punctelor tari pe aria de competente din partide.

Pornind de la aceste premise, Daniel Funeriu concepe o strategie de coordonare care are la baza cateva etape.

a. Ca europarlamentarele ar fi zona de maxim combat electoral la nivel strategic si tactic intre aceste partide.

b. La prezidentiale ar fi zona de minim combat electoral la nivel tactic in primul tur si de coordonare strategica in turul doi.

c. La locale maxim de coordonare electorala strategica  pentru castigarea locului primar si minim de combat tactic pentru majoritati in consilii judetene.

d. La generale maxim de coordonare strategica si tactica prin definirea unei strategii comune, destul de neclar ce intelege Funeriu prin linii de forta si mesaj. Citez:  ”Așadar a doua zi după localele din 2020 partidele trebuie să stabilească câteva linii de forță precum și un mesaj comun foarte simplu: ”niciunul dintre noi nu va colabora cu PSD pentru guvernare, suntem 100% cu fața spre vest și respingem populismele”

Cateva observatii

Am impresia ca Funeriu nu face distinctia intre coordonare si colaborare. Ce propune el ar fi mai mult colaborare. In special pentru locale si general modelul amesteca elemente de coordonare informala cu colaborari tactice. Ar fi si asta o solutie insa nu trebuie sa ignoram cateva probleme.

Prima, ca partidele noastre se coordoneaza informal doar pe mize punctuale nu pe lupte electorale la nivel national.

A doua, pentru a evolua de la simpla colaborare la coordonare ar fi nevoie de un parcurs pozitiv fara combat intre partidele de opozitie inca de la prima etapa, cea a alegerilor europarlamentare pentru ca asa se construieste un nivel de incredere pentu etapa finala, alegerile generale unde se doreste castigarea majoritatii.

In ecuatie nu este introdus UDMR si, in general, nu ar trebui ignorat ca o coordonare prelectorala asigura o buna baza de negociere postelectorala.

Ar fi greu de vandut electoratului ideea de coordonare informala pe anumite etape combinata cu zone de maxim combat pe alte etape si sa speri ca la generale brusc oficializezi coordonarea pentru un numar de voturi. Este nevoie de mai mult timp pentru a avea un grup de votanti total diferiti si care sa nu fie confuzi despre ce vor de fapt partidele de opozitie.

In comparatie cu colaborarea, coordonarea are un mare atu, trebuie sa construiesti o interfata politica. Daca Funeriu propune o coordonare informala atunci interfata politica va fi mai usor de atacat mediatic, nu sunt sanse sa se dezvolte un nivel acceptabil de incredere si sunt sanse de dezertare pentru ca totul se petrece in spatele unor usi inchise.

O asemenea ”cutie neagra” mai mult genereaza neincredere in rândul votantilor.

Eu merg pe ideea unei coordonari formale dar nu neaparat oficializate.

O coordonare formala cu interfata formala stabilita inca din perioada preelectorala ar putea lua mai multe forme:

  • Un consiliu politic de coordonare format din lideri de partid cu rol de integrare a  deciziilor.
  • O platforma civica independenta care sa fie un fel de mediator intre partide.
  • O interfata specializata mai mult tehnica si orientata spre monitorizarea implementarii unor decizii luate de partide in timpul campaniilor electorale cu rol de avertizare timpurie si corectie a unor pasi.

Solutia optima ar fi sa le avem pe toate trei functionand integrat dar greu de presupus ca se poate ajunge la asta, insa macar unul ar fi un inceput.

 

 

Viitoarea întâlnire Trump-Putin

Kremlinul a anunțat ieri că Președintele Vladimir Putin  a fost invitat de Președintele Donald Trump să facă o vizită la Casa Albă. Știrea pe larg o găsiți aici.

Invitația făcută în contextul felicitărilor de curtoazie pentru succesul din alegerile din Rusia vine să ne confirme că strategia americană de politică externă se află în plin efort de dinamizare. Administrația americană dorește să bifeze măcar niște etape pregătitoare pentru posibile noi aranjamente în zona Pacificului și Orientului Mijlociu.

Dacă președintele Trump dorește cu ardoare această întâlnire cu președintele Putin probabil că motivația reală ar fi și o tatonare a partenerului rus în privința viitorului acordului nuclear cu Iranul. După ce Rusia a făcut partea cea mai grea din campania anti-ISIS în Siria, SUA ar dori ca Moscova să preia o altă sarcină la fel de grea, aceea de a accepta redeschiderea dosarului nuclear iranian dar în stilul Trump. Este greu de spus pentru ce preț ar fi dispus Putin să treacă peste sancțiunile economice, competiția strategică în Europa și efectele negative din scandalul Skripal și să vrea să convingă Teheranul că un nou acord ar fi posibil. Poate că adevăratul preț ar fi păstrarea influenței ruse în Siria, Irak cu promisiunea americană că nu va fi concurată de influența americană, dar în acest moment este greu de spus dacă Trump va fi consecvent cu politica sa de a se retrage din conflicte greu de câștigat.

Politica Americii si o mica banuiala despre China

Anuntul Administratiei americane de introducere a unor taxe de 25% la importurile de otel si de 10% la aluminiul importat, exceptand Canada si Mexic si stirea ulterioara privind amânarea unei decizii privind UE se coreleaza cu contextul pregatirii intalnirii americano-nord-coreene la nivel inalt.

Taxele au intrat in vigoare in data de 23 martie. Joi, Casa Alba a informat suspendarea tarifelor pana la 1 mai 2018 pentru importurile din statele membre ale UE, Argentina, Australia, Brazilia, Coreea de Sud, Canada si Mexic, cei mai mari parteneri comerciali ai SUA, iar negocierile continua. Dupa 1 mai, presedintele SUA va anunta ce state vor fi exceptate permanent.

Intre timp UE a decis sa analizeze impactul deciziei americane si sa ia masuri.

Uniunea Europeana a demarat luni un studiu care va analiza daca taxele vamale impuse de presedintele SUA, Donald Trump, justifica adoptarea unor masuri pentru a preveni inundarea Europei cu importuri de otel, predominant din Asia.

UE este ingrijorata ca producatorii de otel afectati de tarifele vamale din SUA se vor reorienta spre Europa, ceea ce va duce la majorarea importurilor.

Studiul va fi realizat in urmatoarele noua luni si ar putea determina UE sa impuna propriile tarife vamale la otel, inclusiv otel inoxidabil si tevi de otel, pentru a nu fi afectata industria sa.

Tarifele se vor aplica tuturor statelor, fiind vizati marii exportatori: China, India, Rusia, Coreea de Sud si Turcia. Sub 1% din importurile UE de otel provin din SUA.

via Business24.ro

In acest context, al negocierilor cu Coreea de Nord si al declansarii unui razboi comercial pe 2 planuri, China va fi fortata sa gaseasca o solutie la o dilema strategica. Ori decide sa raspunda cu aceeasi moneda, încercând sa afecteze interesele SUA si UE si decide sa revina la politica sa de protectie a regimului dictatorial nord-coreean ori alege sa nu mai acorde protectie Coreei de Nord sa obstructioneze eventualele negocieri  si sa solicite la schimb o eliminare a taxelor vamale din partea SUA si UE.

China, indiferent de scenariul ales, va trebui sa se pregateasca sa plateasca un pret major, care poate fi geostrategic sau geoeconomic.