Categorie: Comentarii

Mai avem politica externa in Est ?

La o zi, adica ieri, dupa ce Presedintele Iohannis a trimis o scrisoare la Comisia Europeana si Consiliul European privind vizand Moldova, Nicolae Popescu, noul ministru de externe din Guvernul Maia Sandu, a prezentat la Paris, in fata diplomatilor din G7, situatia din tara.

Poate ar trebui sa insist asupra faptului. In scrisoare K. Iohannis solicita ajutor pentru „gasirea de solutii” in cazul crizei din Moldova. In timp ce Nicolae Popescu ia pulsul celor mai importante tari.

Scrisoarea este un fel de strigat al neputintei din partea presedintelui Romaniei. Vreo trei zile pozitia Romaniei a tot fost solicitata, s-au schimbat niste nuante, s-a incercat dregerea busuiocului in ultimul moment insa tot acolo suntem. Romania nici nu stie si nici nu mai poate sa genereze o politica coerenta fata de Republica Moldova.

Intre timp noul guvern al Republicii Moldova incepe sa fie activ, primeste sprijin de la cele mai importante tari europene si echipa de ministri reactioneaza profesionist la primele etape de activitate pe plan extern. Trebuie sa fim realisti, va fi un inceput greu pentru guvernul Maia Sandu dar se vede ca sunt pregatiti sa reactioneze rapid pe plan extern.

Din pacate Romania se situeaza la polul opus, de tara cu o politica externa firava, incapabila sa tureze motoarele pe timp de criza si mai ales nu are planuri si solutii pentru situatii care au o dinamica rapida.

Esecul Presedintelui Iohannis si al diplomatiei romanesti este o combinatie intre mari compomisuri facute de diplomatia noastra si lipsa de expertiza a presedintelui Iohannis in domeniul politicii externe.

Politica externa a Bucurestiului nu este tot una cu evenimentele culturale ale primariei de la Sibiu iar limitele Presedintelui Iohannis incep sa se vada pe criza din Moldova.

Acum se vede cat de gaunoase si paguboase au fost evenimentele de tip Initiativa celor 3 Mari organizate de Romania si prin care Presedintia si MAE se destrabalau in protocoale festiviste fara niciun rezultat palpabil, cu ignorarea totala a situatiei unor tari ca Moldova, Ucraina, Georgia.

Politica bialterala a Romaniei a fost lasata de izbeliste in Est, cu largul concurs la Presedintelui care se simte bine doar in evenimente cu sute si mii de invitati. Pozele de la intlaniri bilaterale sunt pase, prea rudimentare pentru politica externa si pentru imaginea presedintelui Iohannis, nu mai cadreaza cu profilul sau de lider regional si european.

Iohannis a ignorat multa vreme subiectul Moldova iar diplomatia romaneasca controlata de PSD a aplicat un embargou Cotroceniului.

Avertizez ca acelasi lucru se va intampla si pe cazul Ucrainei, unde presedintele ignora relatia cu Ucraina de doi ani iar diplomatia noastra pastorita de Teodor Melescanu are grija sa nu dezvolte nimic care sa solicite atentia presedintelui Iohannis. Prevad ca pe plan bilateral, aceasta sincopa in politica Romaniei va conduce la o criza in relatie cu Kievul.

Pentru ca esecul sa fie si mai crunt, chiar si Polonia, cu care avem un Parteneriat strategic, a avut o pozitie fata de Moldova separata de Romania.

Semnele unui esec major de politica externa a Romaniei in Est sa vad cu ochiul liber iar acest lucru va cantari mult in scaderea de credibilitate a Romaniei.

Politica noastra fata de Moldova

Acuma daca tot se face comisie guvernamentala pentru stabilirea pozitiei Romaniei fata de Moldova am o prima propunere. 
Ambasadorul roman la Chisinau sa fie schimbat. Am toata deferenta pentru ES dl. Ionita dar cred ca se impune schimbarea, ar fi un semnal bun dinspre Bucuresti pentru actualul guvern de la Chisinau.

In context probabil ca si actualul amabasador al Republicii Moldova va fi retras, deci eu propun sa avem un start nou in relatia bilaterala.

As propune ca ambasador al Romaniei la Chisinau un diplomat cu dubla cetatenie romaneasca si moldoveneasca si nascut in Republica Moldova.

Nu as agrea nu stiu ce abordari fanteziste cu emisari speciali si proiecte bombastice, pentru ca Moldova trebuie tratata cu mult mai mult respect decat pana acum.

Nu agreez nici comunicate tafnoase si pline de venin cum este cel emis de MAE care denota frustrari dambovitene si mentalitati de pe vremea comunismului.

As prefera o schimbare a discursului Bucurestiului fata de Moldova in care sa nu ne mai credem „fratele cel mare” sau „profesorul exigent” sau „mama ranitilor pentru victimele agresiunii geopolitice a Rusiei impotriva Moldovei”.

Romania trebuie sa accepte ca a facut greseli mari in politica sa externa fata de Moldova, ca inca suntem intr-un impas si ca este necesar schimbarea strategiei.

Republica Moldova intra in era post-Plahotniuc

In timp ce in Moldova guvernul este in chinurile facerii, la Digi 24 TV ruleaza o emisiune „Rusia- Cicatricile -agresiuni convertite prin tatuaj”. Chiar subtila coincidenta. Insa nu despre simbolism doresc sa scriu ci despre realism si pragmatism.

Blocul ACUM a facut pasul in politica de stat, adica a inceput sa isi asume riscuri. Dar nu din postura de actor politic de opozitie ci ca forta politica de guvernare.

Maia Sandu si Andrei Nastase au plecat cu un handicap major in cursa politica a alegerilor, ceva ce politicienii profesionisti nu vor face vreodata. ACUM si-a impus o agenda atat de stricta, detronarea lui Plahotniuc si dezoligarhizarea statului, incat principiul flexibilitatii a disparut din stategia lor.

Fermitatea pozitiei ACUM a fost mentinuta constant in ultimele 90 de zile incat perspectiva alegerilor anticipate parea tot mai conturata. Este „meritul” socialistilor ca au fost foarte flexibili, jocul dublu al presedintelui Dodon ducand in final la un acord cu blocul ACUM.

Acordul ACUM PSRM are la o prima lectura un set de mecanisme foarte stricte prin care blocul ACUM se asigura ca socialistii vor asigura sprijinul pentru noul Guvern condus de Maia Sandu. Insa acordul comporta mai multe riscuri.

  1. Esecul unei urmariri penale impotriva lui Plahotniuc din lipsa de probe ar putea lovi puternic in guvern. Aparent probe ar fi in realitate justitia din Moldova va amenda multe dintre ele pentru ca influenta lui Plahotniuc este foarte mare.
  2. Acordul stabilieste niste obiective pentru dezoligarhizare insa nu sunt stabilite termene sau calendare. Din motive evidente ca planul respectiv va fi intarziat de procedurile greoaie si legislatia cu lacune. Deci nu vom avea o dezoligarhizare rapida sau spectaculoasa.
  3. Sprijinul socialistilor va fi selectiv si vor apare probleme privind prioritatile in realizarea acordului. Gradul de instabilitate va creste cu cat guvernul Maia se va apropia de interesele socialistilor si va afecta pozitia presedintelui Dodon.

Socialistii si Dodon au fost abili, au capacitat Blocul ACUM sa se confrunte cu PLahotniuc dar 3 scenarii sunt foarte periculoase pentru Maia si Nastase.

Primul – Esecul unui proces rapid si eficient impotriva lui Plahotniuc va afecta imaginea premierului Maia Sandu si a blocului ACUM iar Dodon si socialistii vor putea sa revina la discutii cu democratii pentru alta majoritate in Parlament.

A doilea – Eliminarea din viata publica si condamnarea lui Plahotniuc ar putea oferi socialistilor un motiv sa colaboreze cu Partidul Democrat eliberat de „dictator” si acum perfect onorabil pentru o alta majoritate.

Al treilea – Ruperea acordului de catre socialisti prin blocaje artificiale in guvern pentru a declansa alegeri anticipate. Blocul ACUM va fi prezentat ca incapabil sa guverneze si ca erodat.

Intre timp in Romania, analisti precum Iulian Chifu sau Dan Dungaciu nu vad cu ochi bun blocul pro-european ACUM. Din partea celor doi este un fel de cautionare a Partidului Democrat si a retelei de interese dezvoltate de Plahotniuc in Romania. Pe cei doi nu ii intereseaza prea mult ca politica Bucurestiului fata de Moldova este aproape inexitenta. Chifu declara ca si asa Romania a facut destul si ca ce face Romania est el aun nivel inalt european si nu se baga Bucurestiul in toate oalele din Chisinau. Pe scurt, Chifu, ca mesager neoficial, al unora sau al altora nu considera ca Bucurestiul ar fi depasit de situatie.

Dan Dungaciu vine cu o perspectiva geopolitica. El considera ca acordul ACUM PSRM este o coalitie „contra-naturii” si a fost dictata pe 3 iunie dupa o reuniune la Chisinau a reprezentantilor UE, Rusia si SUA.

In ambele cazuri, cei doi analisti specializati pe Moldova, nu vin cu nimic nou, nu propun chestiuni concrete privind polica Romaniei in noul context politic de la Chisinau si nici nu tin cont de conditiile in care au loc evolutiile din Parlamentul Moldovei.

In concluzie, ACUM a intrat pe un curs foarte riscant dar care reflecta responsabilitatea liderilor Sandu si Nastase care au promis ca vor asigura un guvern functional daca fortele politce din Parlament accepta agenda dezoligarhizarii.

Alegerile prezidentiale. Aceasta cursa nebuna

Sa vedem cum stam.

Presedintele Klaus Iohannis candideaza. El va fi candidatul PNL. Ii dau prima sansa dar am asteptari mult mai reduse. Chiar si cu guvern liberal perfomantele sale vor fi modeste deci nu am prea mari asteptari de la urmatorii 5 ani cu Iohannis.

PSD va avea candidat. Dragnea s-a gandit la Gabi Firea. Firea a declarat ca nu vrea dar nu este exclusa o decizie favorabila de ultim moment. L. PLesoianu tot PSD a declarat ca vrea. Adrian Nastase a propus un candidat din societatea civila, cineva atipic, nepolitic. Sanse mici sa castige PSD dar e posibil s aintre in turul 2.

USR PLUS vor avea un candidat comun. Primul nume cunoscut este al lui Dacian Ciolos care are trei atuuri, a fost in functii guvernamentale, a fost in functii europene si are multa experienta, conexiuni si notorietate externa. Nu este exclus si o alta varianta de candidat comun USR PLUS. Obiectivul urmarit de Alianta 2020 ar fi intrare in turul 2 si daca se atinge acest obiectiv va exista o influenta pozitiva asupra sprijinului pentru Alianta in urmatoarele alegeri, cele locale.

Partidele mici parlamentare nu vor conta insa altceva este preocupant. Eforturile de mobilizare din partea unor fosti lideri PSD pentru a redresa partidul si al pune pe linie de plutire ininte de prezidentiale. Ideea lui Adrian Nastase de a promova un candidat atipic, non-PSD reflecta intentia de a aplica o strategie laterala. Cel mai viabil va fi un scenariu cu o tensiune PSD- o personalitate. Intr-o prima faza se genereaza o miscare de sustinere in afara partidului pentru candidat, un dozaj bun si insistent de discurs anti-sistem. In a doua faza o infruntare simbolica cu Iohannis pentru a genera o diferentiere, urmata de „cucerirea” sau seducerea PSD care descopera acest candidat care s ail bata pe Iohannis. Acest candidat PSD anti-sistem poate a devina mai vocal dect Iohannis pe stat de drept, coruptie, pro-europenism, pe scurt, ar putea juca pe terenul lui Iohannis. Cam asta este calculul lui A. Nastase, un candidat care anuleze nisele unice ale actualului presedinte. Sprijinul de tip „rezist” reprodus de PSD ar da impresia ca Iohannis nu este singura autoritate in fata romanilor, a votantilor neinregimentati politic. O ambiguitate oficiala a PSD va da impresia ca partidul s-a schimbat dupa Dragnea. Sigur ca succesul unei asemenea abordari tine de autenticitatea candidatului, de resurse si de flexibilitatea PSD-ului.