Europa și România: ce primim fără să avem dreptul

Ultimul text din seria dedicată vizitei lui Xi Jinping la Casa Albă. Primele patru s-au ocupat de formula convenită între cele două capitale, de termenul din 10 noiembrie, de cursa pentru cipuri și de dosarul Taiwan. Aici e vorba despre ce nu se discută astăzi la Washington și ajunge totuși, prin lanțul de aprovizionare, până la Mioveni și la Craiova.

Intuiția spune că un armistițiu sino-american se face pe seama Europei. Datele vamale chineze spun altceva și merită citite înaintea oricărei concluzii. În primele două luni ale acestui an, China a exportat în Uniunea Europeană patru mii șapte sute șaptezeci și cinci de tone de magneți permanenți, cu douăzeci și opt la sută mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut, adică patruzeci și patru la sută din tot ce a vândut în lume. În Statele Unite a trimis nouă sute nouăzeci și patru de tone, cu douăzeci și două la sută mai puțin, adică nouă la sută din total. Era a patra lună consecutivă de scădere pentru americani, iar în august livrările către ei au mai pierdut douăzeci și unu la sută față de iulie.

Simon Evenett a măsurat fenomenul pe un interval mai lung, într-un raport publicat de Global Trade Alert la sfârșitul lui mai. În cele șase luni de după înțelegerea de la Busan, China a livrat lumii mai mulți magneți din pământuri rare decât în oricare dintre intervalele echivalente din ultimii patru ani, iar Statelor Unite, partenerul aceleiași înțelegeri, mai puțini decât în oricare dintre ele. Uniunea Europeană a primit paisprezece mii o sută de tone, peste maximul acelor intervale. Statele Unite au primit trei mii șaizeci de tone, sub minimul lor. De la Busan încoace, Washingtonul nu a primit niciun kilogram de ytriu.

La volumele livrate, Europa iese în câștig. De aici începe problema. Tot ce primește, primește prin decizia Beijingului. Evenett rezumă totul într-o frază: fiindcă regimul de export e doar suspendat și poate fi repus oricând, volumele se pot schimba la fel de repede, iar puterea de a decide este miza; livrarea generoasă de azi e pârghia de mâine.

Diferența dintre Europa și Statele Unite e scrisă în documente. Casa Albă a publicat, pe 1 noiembrie 2025, după întâlnirea de la Busan, o fișă informativă care spune că partea chineză va emite licențe generale pentru pământuri rare, galiu, germaniu, stibiu și grafit „în beneficiul utilizatorilor finali americani și al furnizorilor lor din întreaga lume”. Criteriul e naționalitatea utilizatorului final, nu geografia. Un furnizor european care livrează unui client american intră sub licență. Un utilizator final european rămâne în afara ei.

Trei precizări sunt necesare. Clauza apare în versiunea americană a înțelegerii și lipsește din anunțul oficial chinez, care spunea doar că partea chineză va analiza unele măsuri de simplificare, între care licențele generale; analiza juridică a firmei Pillsbury constata, după două săptămâni, că nu e clar dacă Ministerul chinez al Comerțului le va emite efectiv. Apoi, Bruxellesul primește și el astfel de licențe. Pe 15 decembrie anul trecut, comisarul pentru comerț, Maroš Šefčovič, spunea la Bloomberg Television că industria europeană le obține, dar că e nevoie de informații mai amănunțite ca să poată evalua procesul. După trei zile, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Comerțului confirma, fără cifre și fără nume, că fuseseră primite și aprobate cereri depuse de exportatori chinezi.

A treia precizare vine de la Berlin. Ministrul german de externe, Johann Wadephul, cerea la Beijing, pe 8 decembrie, cu o săptămână înaintea declarației lui Šefčovič, să se pună capăt incertitudinii privind pământurile rare și cipurile, iar relatările de atunci arătau că partea chineză nu dădea semne că ar fi dispusă să acorde licențe generale producătorilor germani.

Europa nu primește la fel peste tot. Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene scria pe 27 noiembrie anul trecut, citând surse din interior, că licențele generale ar acoperi circa optzeci la sută din industriile europene și că nu se știe încă dacă sănătatea, rețelele energetice și alte sectoare critice intră în restul de douăzeci la sută. Despre apărare, același text e prudent în formulare și limpede în concluzie: Beijingul pare să respingă în continuare cererile producătorilor europeni de armament. Institutul Mercator pentru Studii Chineze arătase cu două luni înainte cine primea repede. Furnizorii Volkswagen au fost printre primii aprobați, iar producătorul chinez JL MAG a obținut relativ rapid licențe pentru livrări către Siemens și Bosch, în timp ce firmele europene din industria de apărare și cele mici de tehnologie au continuat să aștepte și să fie refuzate. În trimestrul al doilea al anului trecut, industria bavareză a plătit pământurile rare cu nouă la sută mai scump decât în primul.

Spre deosebire de Statele Unite, aflate în armistițiu, Europa e expusă și la măsuri de retorsiune directe. Pe 23 iulie, Uniunea a adoptat al douăzeci și unulea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, care includea paisprezece firme din China, dintre care patru din Hong Kong. A doua zi, Ministerul chinez al Comerțului a adăugat paisprezece entități europene pe propria listă de control al exporturilor, între ele Rheinmetall, Royal IHC, Tatra Trucks, Vigo Photonics și Universitatea Politehnică din Wrocław, și a anunțat că le va refuza licențele de export ca să protejeze securitatea națională și să își onoreze obligațiile internaționale de neproliferare. Presa de stat chineză a prezentat gestul ca pe o măsură de reglementare obișnuită, conformă practicii internaționale. Centrul pentru Studii Orientale de la Varșovia a citit altfel aceeași decizie: Beijingul vrea să slăbească sprijinul politic din Uniune pentru noile măsuri de protecție a pieței unice și să adâncească diviziunile dintre statele membre.

Precedentul costului există deja și nu e german. Când Haga a preluat, în toamna lui 2025, controlul asupra producătorului de cipuri Nexperia, Beijingul a blocat livrările din filiala chineză, iar asociația europeană a constructorilor auto avertiza că problema atinge practic toți membrii ei. Firma furniza până la patruzeci la sută din cipurile auto de pe piața europeană. Pe 19 noiembrie, ministrul olandez al economiei suspenda ordinul și îl numea un gest de bunăvoință. Dosarul e deschis și astăzi: pe 31 august, Nexperia anunța că instanțe chineze au dispus măsuri asupra participațiilor din filialele chineze și că procesele nu au fost încă judecate pe fond.

Tactica s-a repetat luni. Cu trei zile înaintea întâlnirii de la Washington, Wang Yi l-a sunat pe ministrul german de externe și i-a cerut Berlinului să rămână rațional și pragmatic și să apere comerțul liber în dezbaterile europene. China și Uniunea Europeană, i-a spus, au un parteneriat strategic cuprinzător, iar între ele nu trebuie purtat un război comercial. Apelul nu a fost singurul. În aceeași săptămână, ministrul comerțului, Wang Wentao, s-a văzut cu președinta asociației germane a constructorilor auto, Hildegard Müller, și a avut o convorbire video cu președintele asociației europene, Ola Källenius, cerând de fiecare dată un mediu de afaceri echitabil, deschis și nediscriminatoriu. În niciuna dintre cele două relatări oficiale chineze nu apar nici cuvântul „licență”, nici pământurile rare. Ministerul chinez de externe nu a pomenit Europa la fond nici în conferința de presă despre vizita la Washington, ținută chiar în ziua convorbirii cu Wadephul. Poziția de principiu o formulase Wang Yi încă din iulie anul trecut: exporturile de pământuri rare nu au fost niciodată și nu ar trebui să fie vreodată o problemă între China și Uniunea Europeană.

Berlinul nu vorbește pentru toată Europa, iar pe acest dosar e chiar excepția. În a doua jumătate a lui mai, cinci state membre, Franța, Spania, Italia, Țările de Jos și Lituania, au trimis Comisiei un document comun care cere o politică comercială mult mai fermă: măsuri de salvgardare aplicate pe sectoare întregi, nu produs cu produs, competențe noi împotriva eludării taxelor și un instrument nou pentru rezistența lanțurilor de aprovizionare. Germania a refuzat să semneze și a cerut, dimpotrivă, legături industriale mai strânse cu China, iar câteva state nordice i s-au alăturat. Constatarea îi aparține Ceciliei Malmström, fost comisar european pentru comerț.

Europa se descrie cel mai bine pe sine în discursul despre Starea Uniunii, rostit la Strasbourg pe 16 septembrie. Ursula von der Leyen a spus că deficitul comercial cu China a ajuns la un miliard de euro pe zi și a atins un prag critic; că al doilea șoc chinezesc, despre care unii spun că abia se apropie, s-a produs deja; că Uniunea depinde de China în proporție de peste optzeci la sută pentru multe materii prime critice și de nouăzeci la sută pentru unele pământuri rare. A anunțat o Corporație Europeană pentru Materii Prime Critice, care să cumpere și să stocheze aceste materiale. Prima cifră e confirmată de statistica oficială: Eurostat a publicat în aprilie date care arată un deficit al Uniunii cu China de aproape trei sute șaizeci de miliarde de euro pentru anul trecut. Statele Unite nu apar în discurs. Nicio instituție europeană nu a comentat public, de altfel, vizita lui Xi la Washington.

Instituția care a numit lucrurile pe nume nu e Comisia. Pe 10 iulie 2025, Parlamentul European a adoptat, cu cinci sute douăzeci și trei de voturi pentru, șaptezeci și cinci împotrivă și paisprezece abțineri, o rezoluție care spune despre restricțiile chineze că sunt nejustificate și că urmăresc coerciția, dată fiind poziția cvasimonopolistă a Chinei. În februarie anul acesta, Curtea de Conturi Europeană a adăugat partea incomodă: tot procesajul de pământuri rare se face în afara Uniunii, iar Uniunea nu își va asigura materiile prime strategice până la sfârșitul deceniului. Membra raportoare, Keit Pentus-Rosimannus, spunea fără ocolișuri că Europa a ajuns periculos de dependentă de o mână de țări din afara ei.

Restul discuției e despre România. Potrivit datelor Eurostat, România a importat anul trecut din China mărfuri de peste nouă miliarde de euro și a exportat acolo mărfuri de șapte sute paisprezece milioane de euro. Raportul e de aproape treisprezece la unu. Deficitul bilateral, de peste opt miliarde de euro, e un sfert din tot deficitul comercial al țării. China înseamnă șapte la sută din importurile românești și sub un la sută din exporturi. Partea chineză dă alte cifre pentru aceleași schimburi: ambasadorul Chen Feng spunea în noiembrie anul trecut că, patru ani la rând, schimburile bilaterale au depășit zece miliarde de dolari și că firmele chineze au investit în România peste două miliarde de dolari. Banca Națională a României înregistra la finele lui 2024 un stoc de investiții directe chineze de un miliard nouă sute cincizeci și patru de milioane de euro, locul al optsprezecelea, sub două la sută din total.

Expunerea concretă trece prin industria auto. Uzina Dacia de la Mioveni avea la sfârșitul anului trecut șase mii nouăzeci și șase de angajați și exporta peste optzeci și opt la sută din ce producea. Ford Otosan Craiova și-a inaugurat linia de baterii în octombrie 2024, produce vehicule electrice din martie 2025, Puma Gen-E, E-Transit Courier și E-Tourneo Courier, și a ajuns la aproximativ șase mii șase sute de angajați. În primele opt luni ale acestui an, cele două uzine au produs împreună trei sute nouăsprezece mii șapte sute cincizeci de automobile, cu aproape opt la sută mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut. Un motor electric are nevoie de magneți permanenți, iar magneții permanenți se fac din pământuri rare.

Aici apare o cifră neașteptată. Am calculat-o din baza de date Comext a Eurostat, pentru poziția tarifară 8505. Anul trecut, România a importat magneți și electromagneți în valoare de o sută douăzeci și cinci de milioane de euro, cu o greutate de douăsprezece mii o sută șaizeci de tone. Din China au venit direct șaptesprezece milioane șase sute cincizeci de mii de euro, paisprezece la sută din valoare, și nouă sute treizeci și patru de tone, sub opt la sută din greutate. Cine citește repede va conchide că România nu depinde de China la acest capitol. Concluzia ar fi greșită. Magneții ajung aici încorporați în subansambluri venite din Germania, Ungaria, Cehia și Polonia, iar dependența nu apare în statistica vamală românească fiindcă a fost contabilizată deja la granița altcuiva. În iunie anul trecut, asociația europeană a furnizorilor auto anunța că restricțiile chineze opriseră linii de producție și uzine în toată Europa și că fusese aprobat aproximativ un sfert din sutele de cereri de licență. Nu a numit niciun producător și nicio localitate.

Trebuie spus limpede și ce nu s-a întâmplat. Nu s-a documentat public niciun caz în care producția să se fi oprit sau să fi încetinit la Mioveni, la Craiova sau la vreun furnizor din România din cauza licențelor chineze, nici anul trecut, nici anul acesta. Cele două uzine s-au oprit în august pentru remontul anual, așa cum era programat, și amândouă au confirmat.

Cadrul de reglementare există și a fost aplicat. Legea 163/2021, publicată în Monitorul Oficial pe 11 iunie 2021, condiționează accesul la rețelele 5G de patru criterii cumulative, între care acela ca solicitantul să nu se afle sub controlul unui guvern străin, în lipsa unui sistem juridic independent. Autorizarea se dă prin decizie a prim-ministrului, pe baza avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Pe acest temei a fost respinsă, în februarie 2024, solicitarea Huawei. Cadrul e recent și încă se așază: o cauză aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene urmează să precizeze cât de concretă trebuie să fie evaluarea riscului pe care se sprijină astfel de decizii.

În achizițiile publice, pârghiile sunt în bună măsură europene. Consorțiile conduse de LONGi și de Shanghai Electric s-au retras în mai 2024 din licitația pentru parcul fotovoltaic Rovinari, de aproape patru sute de milioane de euro, după ce Comisia Europeană deschisese două investigații aprofundate în baza regulamentului privind subvențiile străine. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a înlăturat de la aplicare, pe 13 martie 2025, ordonanța din 2021 care excludea de la licitațiile de infrastructură operatorii din state fără acord de acces la piață. Cauza fusese trimisă chiar de Curtea de Apel București, iar Curtea de Justiție a stabilit că politica comercială comună e competență exclusivă a Uniunii și că un stat membru nu poate exclude pe nimeni pe cont propriu, fără o împuternicire din partea Uniunii.

Peste toate acestea vine o comparație simplă. Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030 pomenește China o singură dată în patruzeci de pagini, într-o frază despre echilibrul global: interacțiunea dintre Statele Unite, China, Rusia și Uniunea Europeană, scrie acolo, e determinantă pentru conturarea pe termen lung a unui nou echilibru. Atât. Pentru contrast, rădăcina „rus” apare de douăzeci și șapte de ori, iar NATO, de patruzeci de ori. Acolo unde documentul descrie exact fenomenele aflate astăzi pe masă la Washington, nu numește pe nimeni. Vorbește despre „acțiunile de control și limitare a accesului la resurse critice și metale rare, care pot adânci decalajul tehnologic între state”, unde pământurile rare apar sub formula „metale rare”. Vorbește despre achiziții strategice făcute „cu scopul de a crea dependențe sau de a deține controlul asupra unor sectoare critice”. Și despre „proliferarea acțiunilor de coerciție economică și război tarifar”. Fenomenele sunt numite. Actorul, nu.

Să facem socoteala. Suspendarea controalelor chineze anunțate în octombrie 2025 expiră pe 10 noiembrie 2026, la patruzeci și șapte de zile de la întâlnirea de astăzi. Un al doilea termen expiră pe 27 noiembrie, pentru galiu, germaniu, stibiu, materiale superdure și grafit. Dacă suspendarea nu se prelungește, se reactivează și regula de extrateritorialitate: orice produs în care pământurile rare de origine chineză reprezintă cel puțin o miime din valoare are nevoie de autorizarea Beijingului, oriunde ar fi fabricat. Šefčovič merge la Beijing pe 8 și 9 octombrie, cu o lună înainte de primul termen, pentru a doua sesiune a Consiliului pentru Comerț și Investiții dintre Uniune și China. Europa are și un termen al ei: liderii celor douăzeci și șapte se reunesc la Bruxelles pe 15 și 16 octombrie. Pe 2 septembrie, Šefčovič spunea că aceștia vor rezultate până în octombrie, că subiectul e „foarte politic” și că, dacă partea chineză nu aduce ceva concret, va urma o presiune politică puternică pentru măsuri mai dure.

Ce înseamnă toate acestea pentru un cititor din București e mai simplu decât pare. Europa primește astăzi mai mult decât a primit vreodată și primește fiindcă americanilor li se dă mai puțin. Dacă la Washington se restabilește fluxul american, dispare tocmai mecanismul care a produs volumele record europene. Nimeni nu va semna nimic împotriva Europei; nici nu e nevoie. Cea mai directă formulare a aceleiași idei îi aparține economistei Alicia García Herrero, citată ieri de Euronews: „Statele Unite vor negocia pentru Europa, iar Europa va plăti prețul.”

Trei lucruri merită urmărite până la sfârșitul lui noiembrie. Niciunul nu se lămurește astăzi:

1. Dacă suspendarea se prelungește și în ce termeni. O prelungire cu încă un an înseamnă că regimul din octombrie 2025 rămâne la îndemână și că termenul se mută în noiembrie 2027. O abrogare ar fi o concesie reală și tocmai de aceea e puțin probabilă.
2. Dacă apare undeva, într-un document oficial, o formulare care leagă licențele generale de naționalitatea utilizatorului final, așa cum apare în fișa Casei Albe din noiembrie 2025. Fișa e singurul loc în care diferența de tratament e pusă pe hârtie și tot acolo se va vedea dacă diferența se extinde sau se estompează.
3. Pentru România, dacă materiile prime critice ajung în discursul public al Bucureștiului. Dosarul există deja: prin decizia din 25 martie 2025, Comisia a recunoscut trei proiecte românești drept strategice: cuprul de la Rovina, grafitul de la Baia de Fier și magneziul de la Budureasa. Ele nu apar niciodată în poziția publică a României față de China. Cel mai mult se apropie declarația consilierului de stat Vlad Ionescu, din 2 septembrie, care enumeră trei sectoare în care România e rezervată, și anume infrastructura critică, telecomunicațiile și energia nucleară, fără să pomenească materiile prime sau semiconductorii.

Seria a pornit de la o întrebare: cine impune termenii. După cinci texte, răspunsul e că termenii se impun departe de titluri, în documente pe care le citim târziu și în cifre pe care le aflăm și mai târziu. România nu stă la masa de astăzi și nici nu avea cum. Are două uzine care trăiesc din export, un deficit comercial în care China intră cu un sfert, o dependență pe care propria statistică vamală nu o arată și o strategie de apărare în care China apare o singură dată. Până la 10 noiembrie mai sunt patruzeci și șapte de zile.

Context pe blog: despre formula convenită între cele două capitale am scris în Summitul Trump-Xi: cine impune termenii, despre termenul din noiembrie în SUA-China: ce expiră pe 10 noiembrie și cine pierde, despre dosarul cipurilor în SUA-China: cipurile, dosarul care nu ajunge pe masă, iar despre Taiwan în Xi, Trump și Taiwan: linia care nu se negociază.

Surse

Casa Albă, Fact Sheet: President Donald J. Trump Strikes Deal on Economic and Trade Relations with China, 1 noiembrie 2025: whitehouse.gov

Global Trade Alert, Simon Evenett, Divide and Rule? Chinese Export Management of Rare Earths since the Busan Accord, 31 mai 2026: globaltradealert.org

South China Morning Post, datele vamale chineze pentru ianuarie și februarie 2026 privind exporturile de magneți permanenți, 20 martie 2026: scmp.com; Bloomberg, scăderea livrărilor din august 2026, 20 septembrie 2026: finance.yahoo.com

Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze, Anunțul nr. 61 din 9 octombrie 2025, care introduce regula de extrateritorialitate de 0,1 la sută: mofcom.gov.cn, în traducerea Centrului pentru Securitate și Tehnologii Emergente al Universității Georgetown: cset.georgetown.edu

Ministerul Comerțului și Administrația Generală a Vămilor din Republica Populară Chineză, Anunțul nr. 70 din 7 noiembrie 2025, care suspendă măsurile până la 10 noiembrie 2026: mofcom.gov.cn; Anunțul nr. 72 din 9 noiembrie 2025, cu termenul din 27 noiembrie 2026: mofcom.gov.cn; analiza juridică a firmei Pillsbury Winthrop Shaw Pittman, 13 noiembrie 2025: pillsburylaw.com

Geopolitechs, analiza diferențelor dintre versiunea americană și cea chineză a înțelegerii de la Busan în privința licențelor generale, 2 noiembrie 2025: geopolitechs.org

Bloomberg, declarația comisarului Maroš Šefčovič privind primele licențe generale acordate industriei europene, 15 decembrie 2025: bloomberg.com; Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze, transcrierea conferinței de presă din 18 decembrie 2025, cu declarațiile purtătorului de cuvânt He Yadong: mofcom.gov.cn

South China Morning Post, vizita ministrului german de externe Johann Wadephul la Beijing și cererile Germaniei pe pământuri rare și cipuri, 8 decembrie 2025: scmp.com

Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, Joris Teer, A false sense of security: European complacency on rare earths is the wrong answer to the US-China trade truce, 27 noiembrie 2025: iss.europa.eu

Institutul Mercator pentru Studii Chineze, Rebecca Arcesati și Altynay Junusova, Beijing’s rare earths export licensing system: delays by design, 1 octombrie 2025: merics.org

Asociația europeană a furnizorilor auto CLEPA, comunicatul privind oprirea unor linii de producție și uzine în Europa, 4 iunie 2025: clepa.eu

Comisia Europeană, EU adopts 21st package of sanctions against Russia, 23 iulie 2026: ec.europa.eu; Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze, Anunțul nr. 30 din 24 iulie 2026, cu lista celor paisprezece entități europene: mofcom.gov.cn; Global Times, prezentarea chineză a măsurii, 24 iulie 2026: globaltimes.cn

Centrul pentru Studii Orientale, Varșovia, Paulina Uznańska, China hits Europe’s defence industry in response to the EU’s 21st sanctions package, 27 iulie 2026: osw.waw.pl

South China Morning Post, documentul comun al celor cinci state membre care cer o politică comercială mai fermă față de China, 25 mai 2026: scmp.com; Peterson Institute for International Economics, Cecilia Malmström, Europe lacks a coherent strategy toward China, 2 iunie 2026, pentru refuzul Germaniei de a semna: piie.com

Asociația europeană a constructorilor auto ACEA, apelul privind criza cipurilor Nexperia, 16 octombrie 2025: acea.auto; South China Morning Post, suspendarea ordinului de către ministrul olandez al economiei Vincent Karremans, 19 noiembrie 2025: scmp.com; Euronews, ponderea Nexperia pe piața europeană a cipurilor auto, 21 mai 2026: euronews.com; comunicatul Nexperia privind măsurile dispuse de instanțele chineze, 31 august 2026: nexperia.com

Parlamentul European, rezoluția din 10 iulie 2025 privind restricțiile chineze la exportul de materii prime critice, adoptată cu 523 de voturi pentru, 75 împotrivă și 14 abțineri: europarl.europa.eu, textul publicat în Jurnalul Oficial: eur-lex.europa.eu

Curtea de Conturi Europeană, raportul special 04/2026, Critical raw materials for the energy transition: Not a rock-solid policy: eca.europa.eu; Euronews, prezentarea raportului și declarațiile membrei raportoare Keit Pentus-Rosimannus, 2 februarie 2026: euronews.com

Consiliul European, reuniunea de la Bruxelles din 15 și 16 octombrie 2026: consilium.europa.eu; Euronews, interviul cu Maroš Šefčovič despre termenul din octombrie, 2 septembrie 2026: euronews.com

South China Morning Post, convorbirea dintre Wang Yi și ministrul german de externe Johann Wadephul din 21 septembrie 2026, relatată pe 22 septembrie: scmp.com

Ministerul Comerțului al Republicii Populare Chineze, întrevederea lui Wang Wentao cu Hildegard Müller, președinta asociației germane a constructorilor auto, 21 septembrie 2026: wangwentao.mofcom.gov.cn; convorbirea cu Ola Källenius, președintele asociației europene, publicată pe 23 septembrie 2026: wangwentao.mofcom.gov.cn

Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze, declarația lui Wang Yi la Berlin privind pământurile rare și Uniunea Europeană, 4 iulie 2025: china-mission.gov.cn; conferința de presă anuală a lui Wang Yi, 8 martie 2026: fmprc.gov.cn; conferința de presă a purtătorului de cuvânt Guo Jiakun din 21 septembrie 2026, cu anunțul vizitei: fmprc.gov.cn

Comisia Europeană, discursul Ursulei von der Leyen privind Starea Uniunii, Strasbourg, 16 septembrie 2026, SPEECH/26/1868: ec.europa.eu

Euronews, videoconferința dintre Maroš Šefčovič și ministrul chinez al comerțului Wang Wentao și calendarul deplasării la Beijing din 8 și 9 octombrie 2026, 17 septembrie 2026: euronews.com; mizele europene ale summitului, cu declarațiile economistei Alicia García Herrero, 23 septembrie 2026: euronews.com

Eurostat, Trade in goods with China in 2025, 10 aprilie 2026: ec.europa.eu

Eurostat, baza de date privind comerțul internațional cu bunuri, setul DS-045409, interogat pentru România și China, anul 2025, la nivel total și pentru poziția tarifară 8505: ec.europa.eu

Banca Națională a României, Investițiile străine directe în România în anul 2024, publicat la 19 septembrie 2025: bnr.ro

Ambasada Republicii Populare Chineze în România, interviul ambasadorului Chen Feng pentru revista Economistul, 25 noiembrie 2025: ro.china-embassy.gov.cn

Renault Group, pagina oficială a uzinei de la Mioveni, cu efectivele și producția pe 2025: renaultgroup.com

Romania Insider, începerea producției de serie de vehicule electrice la Ford Otosan Craiova, 14 martie 2025: romania-insider.com; inaugurarea liniei de baterii, octombrie 2024: automotive-today.ro; evoluția efectivelor uzinei, relatată de Ziarul Financiar pe 10 februarie 2026: zf.ro

ACAROM, statistica producției de automobile pe primele opt luni din 2026: acarom.ro

Economica.net, clarificarea privind opririle programate de remont de la Dacia și Ford Otosan, 3 august 2026: economica.net

Legea nr. 163/2021 privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național și condițiile implementării rețelelor 5G, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021, text integral: euroavocatura.ro

HotNews, decizia prim-ministrului nr. 81 din 29 februarie 2024 de respingere a solicitării Huawei: hotnews.ro; Europa Liberă, acțiunea Huawei la Curtea de Apel București, 9 aprilie 2024: romania.europalibera.org; Capital, suspendarea judecării cauzei în așteptarea Curții de Justiție a Uniunii Europene: capital.ro

G4Media, autorizarea Lenovo pentru rețelele 5G, publicată în Monitorul Oficial nr. 664 din 19 iulie 2023, relatare din 10 august 2023: g4media.ro

Economica.net, concluziile avocatei generale în cauza C-354/24, Elisa Eesti, și efectele lor asupra dosarului românesc, 23 martie 2026: economica.net

Comisia Europeană, deschiderea a două investigații aprofundate privind licitația pentru parcul fotovoltaic Rovinari, 3 aprilie 2024: ec.europa.eu; retragerea celor două consorții, 13 mai 2024: ec.europa.eu; Europa Liberă, valoarea procedurii pe baza documentației de atribuire: romania.europalibera.org

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, hotărârea din 13 martie 2025 în cauza C-266/22, CRRC Qingdao Sifang și Astra Vagoane Călători, trimitere preliminară de la Curtea de Apel București: eur-lex.europa.eu

Hotărârea Parlamentului României nr. 48 din 26 noiembrie 2025 privind aprobarea Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2025-2030, publicată în Monitorul Oficial nr. 1092 din 26 noiembrie 2025: legislatie.just.ro; textul integral al Strategiei, în forma publicată de Administrația Prezidențială: presidency.ro

Administrația Prezidențială, declarațiile consilierului de stat Vlad Ionescu privind cooperarea economică cu China, într-un interviu la TVR Info, 2 septembrie 2026: stiripesurse.ro

Comisia Europeană, Decizia (UE) 2025/840 din 25 martie 2025 privind proiectele strategice în baza Regulamentului privind materiile prime critice, între care trei în România: eur-lex.europa.eu