Nu ma pricep sa comentez semnificatia teologica a vizitei Suveranului Pontif in Romania. Ca vizita de stat, cu totul si cu totul speciala, venirea Papei in Romania in contextul in care Romania detine Presedintia Consiliului UE este probabil momentul culminant al programului celor 6 luni.
Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc de la întâlnirea cu autoritățile, cu societatea civilă și cu corpul diplomatic de la Cotroceni a atins teme europene consacrate:
- „construirea unui proiect democratic printr-un pluralism al forțelor politice și sociale și prin dialogul între acestea având drept scop recunoașterea esențială a libertății religioase și integrarea deplină a țării în contextul internațional mai larg. „
- „Vă încurajez să continuați munca de consolidare a structurilor și a instituțiilor necesare, nu doar pentru a răspunde aspirațiilor legitime ale cetățenilor, dar și pentru a stimula și a crea condițiile pentru ca poporul dumneavoastră să-și manifeste întregul potențial și ingeniozitatea de care știm că este capabil.”
- „Mă refer în primul rând la fenomenul emigrației care a determinat milioane de oameni să-și lase casa și patria pentru a căuta noi oportunități de lucru și de viață demnă. „
- „trebuie să se intensifice colaborarea pozitivă a forțelor politice, economice, sociale și spirituale. Este nevoie ca toți să meargă împreună, să meargă în unitate, și să-și propună ferm să nu renunțe la vocația cea mai nobilă la care statul trebuie să aspire: să se îngrijească de binele comun al poporului său. „
- „În felul acesta, se poate construi o societate care să-i includă pe toți, în care fiecare, punându-și la dispoziție propriile talente și competențe, printr-o educație de calitate și prin muncă creativă, participativă și solidară (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 192), să devină protagonist al binelui comun; o societate în care cei mai slabi, cei mai săraci și cei din urmă să nu fie considerați indezirabili, „obstacole” care ar împiedica „mașina” să meargă, ci cetățeni și frați care trebuie complet integrați în viața civilă; ba mai mult, să fie percepuți drept cea mai sigură dovadă că modelul de societate care se construiește este cel bun. De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajați, cu atât mai mult își dovedește gradul de civilizație.”
Acestea ar fi temele laice abordate pe larg si oficial de Biserica Catolica prin mesajul Papei si ar fi bine sa reflectam la ce isi asuma Vaticanul la nivel european.
Mai sunt doua teme care s-au vazut pregnant in profilul vizitei. Implicarea Romei in dialogul interetnic din Transilvania si istoria martirilor greco-catolici din timpul prigoanei comuniste. In ambele teme Vaticanul s-a simtit responsabil si nu a ignorat aspectele sensibile.
In special prin beatificarea celor sapte episcopi greco-catolici morti in urma prigoanei comuniste, Biserica catolica face cel mai insemnat gest facut vreodata de o autoritate straina pentru recunoasterea victimelor comunismului din Romania.
Poate ca ar fi fost bine ca in acelasi timp cu ceremonia catolica si Biserica Ortodoxa Romana sa fi facut o ceremonie de proslavire pentru 7 fruntasi ai Bisericii morti in temnitele comuniste. Asta a fost si realitatea istorica, bisericile din Romania au suferit impreuna, au memoria comuna a trecutului greu.
La intalnirea cu Sfantul Sinod Suveranul Pontif a fost clar in acest sens „Să mergem împreună cu puterea memoriei.”
Concluzia poate e putin ciudata dar cred ca vizita Papei este partea finala a Summitului de la Sibiu, a fost europeana prin abordarea inter-confesionala, a avut mesaje crestine europene si a propus solutii la teme europene de actualitate.