Ucraina, o noua etapa de tranzitie

Cand scriu aceste randuri, actualul presedinte al Ucrainei, P. Porosenco si-a recunoscut infrangerea in fata lui Vladimir Zelenski. Acesta din urma a castigat detasat cu aproximativ 73 %. Pe regiuni Zelenski a dominat foarte clar in est si sud.

Ce va urma ? O prima etapa de tranzitie pana in octombrie cand vor fi alegeri parlamentare in Ucraina si dupa aceea va urma o etapa greu de anticipat in care vom observa cateva lucruri.

Inainte sa dezvolt as vrea sa spun ca am sperat la un scor mai strans, la un fel de revenire la un vot mai calculat, in care Porosenco sa atraga mai multe voturi pentru continuitate. Nu a fost cazul. A fost votat omul si nu programul. Ar fi un semnal despre tot ce s-a intamplat de la razboi incoace. Din punct de vedere mediatic si digital in Ucraina razboiul inca se duce la un nivel ridicat. Societatea ucrainiana vrea sa uite de perioada Porosenco si voteaza un novice politic. Nu pare cea mai rationala decizie. Probabil vom asista la momente similare cu fimele idelogice comuniste in care presedintele de sindicat, depasit de situatie, se intoarce la adunarea membrilor si le arunca lor responsabilitatea deciziei. 

Zelenski va folosi la maxim solutia intoarcerii la popor si strategic si tactic. Si cand Rusia il va presa cu ajutorul Frantei si Germaniei dar si cand se va confrunta cu coruptia si mai ales cu Parlamentul.

Pentru Zelenski rolul de candidat a fost usor de gestionat pentru ca notorietatea l-a ajutat din plin. Ce va fi cand va trebui sa convinga establismentul ucrainian sa implementeze decizii in sensul dorit de el este greu de anticipat. Insa, cu siguranta birocratii nu vor fi impresionati nici de notorietate si nici de presiuni mediatice.

In cazul relatiei lui Zelenski cu Parlamentul lucrurile vor si mai complicate. Clasa politica se pregateste sa isi ia revansa dupa aceste alegeri prezidentiale. Alegerea lui Zelenski nu cade bine nimanui din Parlament, el este tot ce poate fi mai strain de actuala clasa politica si evident vor apare solidaritati transpartinice anti-Zelenski. Va fi interesant de vazut daca rezultatul de la prezidentiale va duce si la modificari spectaculoase in configuratia politica, daca partidele se vor resimiti, daca votanii vor avea alte asteptari sau daca prezidentialele a epuizat catarsisul votantilor si lucririle revin la normal in politica interna.

Zelenski ca presedinte jucator ar trebui sa isi faca griji si sa se asigure ca votanii lui vor continua sa ceara schimbari si in restul clasei politice. Dar intrebarea este daca are parghii. Doar canalul media si social media nu cred ca sunt suficiente.

Va fi de urmarit cum percepe Moscova aceasta schimbare si daca va folosi perioada mai-octombrie pentru a influenta alegerile. Putin are o strategie indiferent de ce stil va adopta Zelenski.  Probabil ca Rusiei ii convine un presedinte mai populist la Kiev. Ar fi o capcana destul de eficienta ca Zelenski sa pluseze prea mult in jocul populist de cruciada impotriva coruptiei. Populismul orientat spre o agenda anti-coruptie si anti-politicieni ar abate atentia de la politica Moscovei. Putin chiar l-ar putea „ajuta” pe Zelenski strecurand in presa si in online dosare de coruptie din Ucraina. Asa problemele din teritoriile separatiste si Crimeea vor trece in plan secund. 

UE intra in campanie si alegeri si va fi destul de ocupata cu propriile probleme, Ucraina nu va fi o prioritate, poate dupa ce vom avea un nou Inalt Reprezentant pentru politica externa si probabil ca totul va fi mai clar dupa o noua strategie de politica externa a noii Comisii. Poate doar o posibila criza energetica in iarna viitoare sa mai genereze ceva interes european. 

Bilateral, pentru Romania ar fi greu de spus ca anul 2019 ar putea aduce ceva consistent, vin alegerile si la Bucuresti iar subiectul drepturilor minoritatii romanesti din Ucraina ar fi singurul cu ceva greutate electorala in alegerile prezidentiale de la noi. Dar la nivel scazut va fi si acesta, mai atractiva este diaspora romaneasca din Europa de vest si votantii din Moldova. In eventualitatea unui format Iohannis reales si Zelenski la Kiev nu prevad o mare chimie pozitiva si dragoste la prima vedere intre cei doi sefi de stat. Presedintele Iohannis nu se va obosi sa se implice personal in agenda bilaterala cu Ucraina daca guvernul de la Palatul Victoriei nu este unul de orientare politica favorabila Cotroceniului. Nici nu ar fi eficient pentru ca partea tehnica a cooperarii se desfasoara la Guvern si nu are controlul fara un guvern liberal. Deci nu prevad pasi majori sau un progres notabil in urmatorii 2-3 in relatiile romano-ucrainiene. Zelenski va fi mai mult de decat prins cu marile probleme interne iar Iohannis va urmari mai mult agenda UE. 

In fine, nici SUA si adminsitratia Trump nu vor vor face din relatia cu Zelenski o prioritate. Poate ca prezenta militara americana in Marea Neagra ar putea sa aduca cele mai importante si consistente subiecte pe agenda Washingtonului. Din punct de vedere strict militar (dar excluzand temele securitate regionala si pe cele de intelligence sharing) probabil ca dezvoltarea relatiei militare tripartite SUA-Romania-Ucraina ar putea avea ceva potential de dezvoltare. Sau, dimpotriva, s-ar putea bloca in activitati rutiniere, mai mult de cooperare, simbolice sau cu semnificatie operationala si strategica foarte redusa. Cam ce avem in acest moment in cadrul PfP. 

O concluzie nu am. Dar pot sa conchid ca au fost alegeri libere, democratice si care ofera  o sansa de schimbare. Insa doza de incertitudine va creste iar solutiile la posibile crize sunt in mainile unui presedinte apolitic si ale unui viitor Parlament care nu va fi de partea presedintelui.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.