Am raspuns pentru Hotnews la intrebarea lui Gabriel Bejan – Ce am învățat despre viitor în anul pandemiei?
Link catre articol.
„Câteva lucruri pe care le-am învățat despre viitor în 2020:
Viitorul va fi o versiune mai periculoasă a ceea ce s-a anticipat. Criza sistemului internațional liberal, viziuni geopolitice maturizate și conflictuale ale SUA și Chinei și schimbarea balanței de putere sunt doar câteva exemple.
Gestionarea la nivel internațional a viitoarelor crize ar trebui făcută nu doar după probabilitatea lor, ci și după magnitudinea impactului. U.E. și O.N.U. au strategii reactive dedicate crizelor complexe care afectează simultan și persistent planuri diferite (social, climă, economic, medical). Până acum probabilitatea (un criteriu important pentru armonizarea intereselor naționale) era factorul determinant, după această criză pandemică dimensiunea impactului are șansa de a deveni prioritară.
Disparitățile medicale au evoluat de la statutul de vulnerabilități regionale la cel de riscuri globale. Nu mai putem vorbi doar de zone consacrate ca defavorizate (Africa, Asia) ci de un impact global persistent.
Tranziția digitală trebuie tratată primordial ca o problemă de securitatea umană la nivel global. O serie de servicii esențiale pentru populație depind în foarte mare măsură de maturitatea (diversificare, securitate și compatibilitate) infrastructurii și a normelor internaționale în domeniul digital (rolul statelor și organizațiilor internaționale fiind crucial) și de nivelul competențelor digitale ale cetățenilor (vezi rolul lor în educație, muncă și participare publică).
Europa va avea de luptat cu ambiguitățile suveranismului european. Pandemia a reușit să ne arate granița fluidă între liberalism și iliberalism, între discursul suveranist și populist și lipsa de narativ la nivel european. Europa va mai avea de luptat nu doar cu regimuri iliberale europene dar și cu propria ambiguitate care riscă să fie percepută ca un suveranism european opus culturii strategice transatlantice.”
