Cele doua parteneriate strategice ale SUA cu Romania

Oarecum intors din concediu as vrea sa consemnez si eu una-doua observatii pe marginea intalnirii la varf Romania-SUA.

Este bine ca s-a desfasurat asa cum ne-am asteptat, adica prin confirmarea unei relatii bilaterale care nu a fost influentata de evolutiile negative din agenda transatlantica. A contat determinarea administratie Trump de a pastra grupul de aliati est-europeni inclusiv Romania care in ultimii ani au reusit sa se adapteze la noua abordare a presedintelui Trump.

Vizita presedintelui Iohannis a fost putin diferita, mai discreta si mai putin fructuoasa decat ma asteptam. Nu a mai avut o conferinta de presa comuna ca acum 2 ani, fara exces de poze, fara program in Washington, fara bai de multime cu romanii din America, fara interviu sau comunicat amplu dupa vizita. Deci ceva nu prea a mers in planul Cotroceniului.

SUA s-a achitat insa cu brio de parteneriatul strategic, de fapt de cele doua parteneriate strategice. Pentru ca dupa cum a aratat vizita, aceasta a avut doua capitole, la nivelul sefilor de state si capitolul guvernamental.

La primul capitol, cel prezidential, totul a fost cum stim, poate putin mai estompat ca simbolism, dar a fost ok. Declaratia finala comuna politica este una buna, nu la fel de buna ca precedentele, mult prea sumara, probabil ca adminsitratia Trump prefera acorduri si intelegeri economice consistente si nu declaratii care reiau de 15 ani acelesi lucruri si idei, putin reformulate, dar asta este. Trump a facut pe plac lui Iohannis dar nu a acceptat formularea unei declaratii ample numai buna de folosit electoral in Romania.

La nivel guvernamental, lucrurile sunt destul de neclare din cauza Romaniei. Guvernul Dancila a mimat sprijinul pentru organizarea vizitei si gestionarea unor dosare de lucru care sa fie fructificate cu ocazia vizitei. Iar Presedintele Iohannis a incercat si a reusit sa elimine prezenta guvernamentala in cadrul vizitei.

Mare greseala a Presedintelui Iohannis a fost sa nu aiba suita guvernamentala. Daca se stia ca se va semna un acord in domeniul 5G, politicos, diplomatic si protocolar era sa vina ministrul Comuncatiilor din Romania sa semneze cu omologul american acordul. Asa ar fi facut presedintele Trump daca ar fi venit in Romania si ar fi avut de semnat un acord guvernamental. Dar sa pui un ambasador, G. Maior pe care guvernul Dancila il vrea retras cat mai repede, sa semenze un acord tot in numele guvernului Dancila este mult prea mult. Cum a primit mandatul de la guvern? nu se stie. Cum a gestionat prsedintele Iohannis chestiune s-a vazut, fara interactiune cu Dancila.

Meritul Americii este ca accepta de ani de zile sa gestioneze de fapt doua parteneriate strategice cu Romania pentru ca asta este situatia. Satisface pretentiile lui Iohannis si pretentiile guvernului pe directii diferite. Bine nu este, pentru ca si SUA avand propriile sale probleme este problematic sa gestioneze si incoerenta noastra la nesfarsit.

De pe agenda, 2 elemente noi au iesit in evidenta, problema coordonarii in privinta competitiei strategice cu China si cooperaarea in domeniul securitatii cibernetice (pentru mine acordul pe 5 G este mai putin despre China cat despre securitatea cibernetica).

In final as spune ca dovada ca aceste parteneriate strategice ale SUA cu Romania functioneaza si dau rezultate este sprijinul acordat de administratia Trump pentru numirea lui Mircea Geoana in pozitia de Secretar General adjunct NATO.

Poate si din aceasta cauza exista o oarecare mahnire la Cotroceni, presedintele Iohannis a realizat ca de fapt cele doua parteneriate strategice ale SUA cu Romania nu se invart in jurul persoanei domniei sale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.